Omenirea s-ar putea confrunta în perioada următoare cu revenirea unuia dintre cele mai agresive fenomene climatice înregistrate vreodată. Climatologii avertizează că o intensificare severă a fenomenului El Niño riscă să destabilizeze condițiile meteorologice la nivel global, generând secete extreme și crize alimentare de proporții, scrie The Washington Post.

Precedentul istoric cel mai sumbru asociat unui „Super El Niño” s-a produs în anii 1877–1878. La acea vreme, anomaliile climatice au declanșat o secetă globală prelungită și foamete în masă în țări precum India, China și Brazilia, provocând pierderea a peste 50 de milioane de vieți omenești. Oamenii de știință au catalogat acel eveniment drept „probabil cea mai gravă catastrofă ecologică care a lovit vreodată umanitatea”.

Ce este El Niño și de ce amploarea actuală îngrijorează experții

El Niño reprezintă un fenomen climatic natural caracterizat prin încălzirea anormală a apelor de la suprafața Oceanului Pacific Central și Oriental. Această perturbare termică modifică radical circulația maselor de aer și tiparele de precipitații de pe întreaga planetă.

Conform prognozelor actuale, temperaturile din fețele oceanice ar putea depăși norma cu aproape 3°C. Riscul major este amplificat de contextul actual al încălzirii globale: oceanul și atmosfera stochează deja mult mai multă căldură decât în secolul al XIX-lea, ceea ce înseamnă că manifestările climatice – de la secete la inundații – pot deveni mult mai violente.

Schimbarea de paradigmă: Cum se apără lumea modernă în fața dezastrelor

În ciuda previziunilor alarmante, experții subliniază că o secetă severă nu mai conduce automat la foamete generalizată, așa cum se întâmpla în trecut. Diferența majoră este dictată de evoluția tehnologică și de capacitatea de anticipare.

„Secete simultane, întinse pe mai mulți ani, similare celor din anii 1870, se pot repeta. Însă lumea modernă este semnificativ mai bine pregătită datorită sistemelor de monitorizare, prognoză și coordonare internațională”, explică Dipti Singh, conferențiar la Universitatea de Stat din Washington.

Monitorizarea modernă a cunoscut un salt calitativ după un alt „Super El Niño” din perioada 1982–1983, care a îngenuncheat economic mai multe regiuni. De atunci, rețeaua de supraveghere din Oceanul Pacific a fost transformată radical:

  • Senzori și bufe oceanice: Peste 4.000 de dispozitive transmit în timp real date despre temperatura apei și dinamica curenților de aer.

  • Tehnologie satelitară: Sateliții meteorologici monitorizează constant variațiile termice de la suprafața apei.

  • Modele climatice avansate: Algoritmii computerizați permit anticiparea apariției fenomenului cu luni de zile înainte ca efectele sale să devină vizibile pe uscat.

Securitatea alimentară și apei, principalele vulnerabilități

Chiar dacă tehnologia oferă un avantaj strategic, riscurile nu pot fi eliminate în totalitate. Un fenomen El Niño de o asemenea intensitate va pune o presiune uriașă pe rezervele de apă potabilă și pe sectorul agricol din regiunile vulnerabile.

Oamenii de știință avertizează că stabilitatea economică globală va depinde direct de rapiditatea cu care guvernele vor reacționa la alertele timpurii și de eficiența ajutorului internațional acordat regiunilor agricole afectate de secetă.

Distribuie articolul: