„Într-o zi vorbeam cu o femeie, care mi-a zis: „eu am fost răpită. Știu că sună rău, dar nu e chiar așa. Este o tradiție. În satul din care provin aproape toate femeile au fost răpite. Așa s-au măritat.” Astfel a început cercetarea videojurnalistei și regizoarei Roser Corella despre tradiția „Ala-Kachuu” din Kârgâzstan, care se traduce „Înșfacă și fugi”. A mers în capitala acestei țări ca să își prezinte un film la un festival. Mărturisirea unei băștinașe a făcut-o să revină. Trei luni a lucrat la filmul documentar „Grab and Run”. 

„Doi ani mai târziu am început cercetarea, am luat legătura cu o organizație de acolo și cu un antropolog. Am filmat în Kârgâzstan timp de 3 luni, am întreprins trei vizite acolo. Am vizitat în jur de 30 familii. M-am focusat pe două sate aflate la frontieră cu China. Acolo se respectă această tradiție. Cum se întâmplă de fapt răpirea? De cele mai multe ori, bărbatul este cunoscut cu familia ei sau sunt vecini. Atunci când decid să se căsătorească cu o femeie, iau o mașină și prietenii, o urcă în mașină și o duc la el acasă”, ne povestește regizoarea, tot ea operatorul și scenaristul filmului documentar „Înșfacă și fugi”.

 

Mama și bunica răpitorului sunt responsabile de convingerea femeii să rămână la el acasă. La început fata se opune mult, dar există presiunea socială și superstițiile care o fac să cedeze. Potrivit legilor locale, fata care a pășit pragul unui bărbat străin nu mai este pură și nimeni nu se va mai căsători cu ea. Își pierde demnitatea într-un fel. Tot satul știe că ai fost răpită și impură.

Citește și: „O istorie conjugală” este filmul care a câștigat FIFD Cronograf. Jurnalista Eugenia Pogor a ridicat premiul II

 

„O mai conving cu faptul că așa e tradiția. Au superstiția că dacă ea pășește pragul casei ca să plece, în timp ce la ușă s-a pus pâinea- produs sfânt la ei, vei fi nefericită și nenorocită toată viața. Îți poartă ghinion. Nimeni nu se va căsători cu tine. Odată ce i s-a pus eșarfa nupțială, simbolul supunerii, unul din membrii familiei bărbatului merge la familia ei ca să îi cheme la nuntă. Sunt nunți tradiționale care au loc în casa mirelui. În funcție de ce familie are fata, se joacă o nuntă apoi și la ea.

 

E obligată să aibă relații sexuale cu soțul ei, ceea ce înseamnă că se atestă multe violuri. Dacă fata nu vrea să rămână după ce e răpită este lăsată cu bărbatul într-o odaie. El o violează și atunci chiar nu poate pleca, deoarece nu mai este virgină.

 

În timpurile străvechi, această tradiție avea conotații romantice. Doi tineri se întâlneau, se îndrăgosteau ,dar pentru că familiile lor aveau căsătoriile lor aranjate cu altcineva, cei doi decideau să fugă împreună. Deci se făcea la decizia amândurora. Desigur, legendele vorbesc despre finaluri dramatice. De regulă băiatul era ucis pentru că a răpit fata. Însă tradiția „Ala-Kachuu” avea un conținut mai romantic. Un alt motiv era să se evite zestrea, să nu se facă cheltuieli în plus. În perioada sovietică, rolul femeii s-a schimbat. Femeile au început să meargă la universitate, iar băieții din zona rurală credeau că fetele educate nu se căsătoresc cu niște bărbați de la țară. Așa că o răpeau și o duceau în sat. Tradiția s-a distorsionat și a căpătat conotații violente. În ultimii ani, a reînviat, dar nu este legal. Există lege care o interzice, însă nu se implementează deși există oameni competenți și obligați să o facă.

Vezi și: În peste 30 de țări ale lumii, femeilor li se taie organele genitale cu un ciob de sticlă sau lama de ras, fără anestezie. Mutilarea genitală – o tradiție străveche

 

Acest film documentar poate fi urmărit astăzi, începând cu ora 18.00, la Odeon, fiind una din proiecțiile speciale ale festivalului „Cronograf”- dedicată drepturilor și abilitării femeilor. Această proiecție are loc cu sprijinul financiar al UN Women Moldova și va fi urmată de discuții cu regizoarea filmului.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: