Lavanda sau levănţica era, în vechea Romă, floarea Afroditei (în ipostaza ei de ocrotitoare a soțiilor), dar era şi floarea Vestei, zeiţa fecioară a căminului. Numele lavandei vine de la un bun obicei al romanilor de a-şi înmiresma cu ea apa de baie şi apa de limpezit rufele, mai ales, lenjeria. Știau că lavanda dezinfectează şi cicatrizează răni, calmează dureri și dă energie. Probabil, de asta după o oră petrecută într-un lan cu lavandă totul m-a copleșit.

Am ieșit de acolo cu un fel de liniște ce-ți confiscă concentrarea, gândirea și prezența. Deși ești acolo: n-auzi, chiar dacă asculți, vezi – dar altceva, gândești – dar nu unde trebuie, răspunzi – dar automat.
Noi nu am căutat să ajungem în lanurile cu lavandă cunoscute pentru fotografii, ci am găsit unul mai mic, dar la fel de bogat, într-un sat din Republica Moldova. Mirosul nu am putut să-l iau cu noi ca să îl puteți simți și voi, dar pentru liniștea ochilor, am făcut și pentru voi niște fotografii.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: