Probabil ții minte celebra melodie a superbei Marilyn Monroe: „Diamonds are a girl’s best friend” (n.r. diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei femei). Ei bine, eu cred că Stella Popa, eroina acestui interviu, ar contrazice-o. Mai degrabă, cărțile sunt cele mai bune prietene ale unei femei. Când o întrebi de ce citește atât de mult, ochii îi strălucesc și spune: „Datorită cărților pot călători în orice loc și perioadă, stând pe canapeaua moale de acasă”.  

Până în prezent Stella a citit aproximativ 600 de cărți. Vă imaginați 600 de cărți? Aproape cât o bibliotecă întreagă. Fiind într-o perioadă în care totul este digitalizat și în grabă, a merge la bibliotecă sau la librărie în Chișinău, este un fenomen tot mai rar.

Stella Popa este deja și critic literar cu acte în regulă. Pe paginile sale de Facebook sau Instagram vei găsi cele mai sincere recenzii așa că, dacă ești în căutarea unei cărți bune știi la cine să te adresezi. Vă întrebați când reușește? „Noaptea, când fetele cuminți dorm, eu călătoresc și cunosc oameni noi.”

Am invitat-o pe Stella să îmi ofere un interviu pentru a afla de unde vine pasiunea pentru cărți și dacă cumva de acolo a pornit încrederea în sine, pe care o emană prin toți porii.

Cu siguranță ești mereu întrebată de când și de unde vine iubirea aceasta atât de mare pentru a citi?

„De regulă, cele mai frumoase deprinderi pe care le poate avea un om, vin din copilărie. Tata mi-a citit despre aventurile lui Păcală și Tândală, despre zmei și împărați dintr-o carte veche, „Povești populare moldovenești”. Mi-am văzut părinții citind mereu, tata era pasionat de cărțile care aveau motive legate de război sau cele de aventură, despre pirați și comori, mama în schimb a fost pasionată de detective sau ficțiunea rusă contemporană.

Chiar și acum țin minte colecția lui taică-miu legată de Tarzan, erau vreo 12 volume, cu coperțile colorate, vii și frumoase. Câteodată, când ei se mai ceartă, tata mereu îi aduce aminte mamei despre faptul că cumătra nu i-a întors o carte din acea colecție, deși sunt ambii bătrâni și nu mai citesc de ceva vreme, acest subiect este unul foarte sensibil pentru ei.😊

La 7 ani am primit prima „păpusă” cu numele de „Crenguța de alun”, o readaptare a poveștii despre Cenușăreasa. Eu am rugat-o pe mama să-mi mai cumpere cărți, și le-am promis la ambii că o să am cândva o biblioteca mai mare decât a lor. Mi-a reușit. 😊”

Mai știi câte cărți ai citit până acum?

„Sunt o leneșă la capitolul numărat, dar ultima dată când am numărat cărțile din biblioteca veche, cu cărțile deja citite, erau peste 539 de cărți. Dar să știi că sunt mai multe cu siguranță, pentru că am cărți citite pe telefon, Kindle sau cărți audio ascultate. Așa că în materie de lectură, matematica stă pe ultimul loc.”

Ce îți place să citești? Ai scriitori preferați?

„Citesc multă ficțiune: biografice, bildungsromane, distopii, de dragoste, istorice, mitice, realiste.

Îmi plac mult cele umoristice și thrillerele. Dar cred că cele din perioada victoriană sunt ca prima dragoste, nu se uită deloc.

Ce ține de scriitorii preferați, am o listă interminabilă, și cu fiecare lună se mai adaugă câte un nume nou. O să încep cu Ionel Teodoreanu, care, nu știu eu de ce, nu are o popularitate atât de mare, dezinteresul editurilor mă dezarmează. Autorul român este o perlă în literatura română, pentru că are o groază de opere bune, cu niște subiecte diferite de cele obișuite, găsite la alți autori.

Slova lui Teodoreanu este ușoară și grea în același timp, pentru că le combină cu o atenție și tenacitate nemaiîntâlnită de mine. Cei care au citit „Fata din Zlataust” sau „Lorelei” au să-mi dea dreptate.

Stefan Zweig este austriacul care m-a învățat cum să nu iubești, cum să descoperi natura umană și să nu te lași dus de aparențe, demonstrând cât de importantă este logica în tot ceea ce faci. „Nerăbdarea inimii” este opera care mi-a făcut cunoștință cu acest scriitor, și m-am lăsat dusă de val în cel mai îndrăgostit mod posibil. Autorul evreu are o coloană de cărți, scrise și publicate peste tot în lume, de la romane de dragoste, la nuvele și biografii romanțate. Este un Universal lipsit de cusur, iar eu i-am declarat loialitate veșnică.

Colegul nr. 3 din celula creierului meu este Remarque. Alt reprezentant al limbii germane, venit din Osnabruck, Erich Maria m-a ademenit cu un rând de romane de război. Remarque a avut o afinitate cu această temă, de la premisele lor, până la urmări și victime colaterale.

Îi apreciez cu îndemânare scrisul calculat, unul care nu trage de lacrima din coada ochiului.

Pot să-i mai menționez pe Marquez, Sraamago, Murakami, Rebreanu și Bulgakov, pe ultimul l-am descoperit de curând, un deliciu literar!

Din cei contemporani o să-i menționez doar pe Cosmin Leucuța, Val Butnaru, Oana David (o româncă cu sufletul aristocrat), Jan Cornelius, Cheianu și Țîbuleac! Mai mult nu scriu, fac interminabil acest interviu…”

Ce carte pe care ai citit-o în copilărie te-a marcat sau cel puțin a lăsat ceva în inima ta de copil?

„Muzicanții din Bremen” era quartetul care mă amuza copios, îmi plăcea la nebunie relația lor de prietenie și la cât de diferiți erau, reușeau cumva să fie uniți. Un exemplu bun pentru cei mici.

Ce ai prefera: o discuție cu un om sau o carte bună?

Câteodată nu poți face diferența, așa că nu aș putea alege. Depinde de starea în care sunt la moment, mai sunt și așa momente în care nu vrei nimic, liniște.

Tema încrederii în sine este foarte populară în prezent. Decât să ascultăm sfaturi goale de la așa ziși specialiști de pe internet, cred că putem găsi sfaturi bune în cărți, cu privire la acest subiect. 

„Sfaturi în cărțile pe care le citesc eu nu sunt de găsit, în schimb cu duiumul sunt exemplele de conduită, experiență și momentele în care poți învăța de la personaje, cum ei au gestionat o situație sau alta, expresii, idei, mai ales ideile parazit, cele care sunt de nerepetat de către pseudo-intelectualii care vin cu mii de cărți motivaționale, și care, în realitate, au o viață diferită de ceea ce găsim în rândurile „talmudurilor” „ Cum să…!”

Pentru că te cunosc îmi permit să spun că tu ești o femeie foarte sigură pe tine. Crezi că asta ar putea veni din cărțile pe care le-ai citit?

Încrederea o găsești în cărțile clasice, în cărțile unde eroii au o ascensiune a personalității, acolo unde sfârșitul nu este menajat, în cele țesute cu liniile istorice. Încrederea o găsești în oamenii optimiști, încrezători, prietenii care au personalități puternice, de la cei care poți învăța și deprinde momente frumoase.

Sunt cărți și oameni toxici pe care trebuie să îi elimini, cei care propagă tolerarea violenței și a docilității infantile.

Doza cea mai mare de încredere pe care o am eu vine de la mama mea, și secundar de la cărți și oamenii care mă înconjoară zilnic. Mama a fost cea care mi-a oferit aripi interminabile, în tot ce-am făcut, ea a fost sprijinul și vocea care m-a încurajat și susținut. Așa se manifestă dragostea ei, așa o manifest și eu acum.”

Dacă ne-ai sugera trei cărți care ar putea să ajute o tânără să își cultive încrederea în sine, care ar fi acestea?

„Între două fronturi”, de Oana David
„Nord și Sud”, de Elizabeth Gaskell
„Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell.

Toate trei au personajul principal o femeie, una care nu se teme de umbra sa, care luptă până în pânzele albe pentru bunăstarea și fericirea sa, pentru dragoste și dreptate. Cărți care propagă un curaj sănătos, dialoguri mature, îndrăzneală debordantă, încăpățânare și ambiție. Calități care lipsesc la multe tinere în ziua de azi.”

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: