Olga Botnarciuc din raionul Fălești trece printr-o suferință cumplită. În decembrie 2022, fiica ei în vârstă de 10 ani a fost lovită mortal de o mașină pe trecerea de pietoni, în timp ce mergea la școală împreună cu fratele său. Copila a fost transportată la spital, dar medicii nu au reușit să o salveze. Șoferița recunoscută vinovată a fost condamnată la patru ani și șase luni de închisoare. La un an de la tragedie, însă, aceasta a fost eliberată din închisoare. Mama, bunica și fratele Dumitriței au relatat în emisiunea „Femeile vorbesc” de la Jurnal TV cum s-a petrecut tragedia și de ce persoana care le-a luat fiica dragă este acum în libertate,  scrie UNIMEDIA.

Tragedia a avut loc în decembrie 2022, când o mașină a lovit o fetiță de 10 ani pe o trecere de pietoni din orașul Fălești.

„Am 4 copii, 2 fetițe și 2 băieți. Am avut 5, dar din păcate, una dintre fetițe nu mai e cu mine”, spune Olga Botnarciuc, îndurerată.

„„Pe 2 decembrie dimineața băiatul cu surioara lui, Dumitrița, s-au pornit la școală. Mai devreme, Dumitrița l-a așteptat pe fratele să iasă de la baie, să bea ceaiul împreună. Mi s-a părut tristă în acea dimineață. Am întrebat-o ce s-a întâmplat, iar ea mi-a răspuns: „Nimic, mămică”. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a spus. Apoi am primit un sunet, pe care nu l-am auzit, pentru că am un băiat mai micuț și închis sunetul la telefon”, povestește femeia, cu lacrimi în ochi.

Dumitrița și Vlad, fratele ei mai mare, erau pe trecerea de pietoni când o mașină condusă de o șoferiță de 24 de ani i-a lovit.

„Mergeam ca de obicei, când am ajuns la trecere, erau două mașini oprite, ne-am asigurat și din deal nu venea nimeni. Am început să traversăm strada. Eu mergeam cu vreo 10 cm în urma Dumitriței, mașina încă nu se vedea venind. Apoi s-a auzit zgomotul mașinii și nici nu am reușit să spun nimic că deja s-a întâmplat totul. Mașina a ieșit pe contrasens, s-a oprit la vreo 40 de metri, a venit, s-a uitat, a început să sune pe cineva și s-a dus spre mașină să se uite. Dumitrița a fost aruncată tocmai lângă trotuar, am văzut-o acolo și am fugit la ea. La început nu se vedea vânătaia pe frunte, a apărut apoi. M-am asigurat că are pulsul, am strigat-o și am încercat să o ridic, dar nicio reacție. Apoi a venit un vecin din apropiere, a sunat la 112. Am rugat niște oameni să stea lângă ea, iar eu am fugit repede acasă și am chemat părinții”, a relatat Vlad.

„Când a venit acasă era foarte speriat, mi-a spus că Dumitrița a fost lovită de o mașină. Soțul l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar el a spus: „Nu știu cum s-a întâmplat, că de data aceasta ea a ieșit înaintea mea, mereu eu pășeam primul. Era un microbuz și 2 mașini în spate, le-au cedat trecerea. Mașina care a lovit-o a ieșit la depășire și avea viteza de de 100-120 km/h. Până a venit salvarea, ea deja își dădea suflarea. La fața locului era medicul de familie și a stat până a venit salvarea, apoi medicii de la urgență au dus-o la spital”, își amintește mama fetiței.

Lovitura a fost fatală pentru copilă. Medicii nu au reușit să o salveze:

„A doua zi la 6:00 dimineața așteptam să vină să ne ia la Chișinău, ne-au spus că ea deja respiră singură, a mișcat picioarele, a vrut să se întoarcă, a fost scoasă de la aparat, ca să respire singură. Medicul din reanimare, care o supraveghea, a venit și ne-a spus că nu a putut face nimic. Lovitura a fost foarte mare la cap, la creieraș a avut hemoragie. Eram cu sora și cu cumnata în spital, soțul era cu fratele lui afară, în mașină, așteptau. Am sperat foarte mult că vor veni de la Chișinău și o vor lua, ca să-i poată face operația. Nu vă pot reda ce durere am avut, nu-mi venea a crede. Până în ziua de astăzi am senzația că deschide ușa și-mi spune: Mămica, bună ziua. Îi aud vocea mereu, doar că nu o mai pot vedea și îmbrățișa decât în fotografii. O plâng zi de zi”, spune Olga Botnarciuc, neputând să-și stăpânească lacrimile.

„Cu greu am crescut-o până la 10 ani. Soțul mereu era peste hotare, iar eu acasă cu ei. Ne-am străduit să le oferim de toate, să aibă căldură, odăile lor, să se mândrească cu părinții lor”, adaugă femeia.

Șoferița vinovată de producerea accidentului ar fi încercat să ia legătura cu mama Dumitriței:

„În ziua când s-a produs accidentul am fost telefonată de concubinul sau soțul ei, dar nu am vorbit cu dumnealui, i-am dat telefonul soțului. Ni s-a spus că poate ne trebuie ajutor financiar, poate să hotărască ceva la Chișinău, să ducem fata la spital, dar soțul i-a spus: Nu am nevoie de nimic, rugați-vă la Dumnezeu ca fetița să trăiască. Apoi ne-a scris un mesaj, și-a cerut iertare, scuze, înțeleg că e durere și din partea lor, dar mai dureros îmi este mie, că mi-am pierdut copilul”.

Olga Botnarciu trăiește într-o durere profundă de peste un an de zile, din momentul în care și-a pierdut copilul: „Și în ziua de azi e dureros, nu o avem lângă noi. Ne așezăm la masă și mereu o chemăm și pe ea. E o pierdere și o durere foarte mare, nici la puiul cel de șarpe nu-i doresc așa ceva”.

Familia a apelat la psihologi, pentru a-și ajuta fiul mai mare, care a fost martorul tragediei. Șocul i-a dezvoltat lui Vlad o afecțiune pe viață: „El și în ziua de astăzi o caută și îi lipsește foarte mult, au fost mereu împreună. Ca un frate mai mare o așteaptă, la orice sărbătoare merge la ea la cimitir. Din cauza stresului suferă, i-a apărut psoriazisul, o boală la piele, suntem pe tratament, dar e pe viață, nu se tratează. L-am dus și la psiholog, a lucrat cu el, mi-a spus că e bravo, dar când a vorbit cu el pe tema accidentului, nu prea a vrut să discute. Deodată era foarte închis în el, nu prea vorbea, deși înainte era foarte glumeț, punea multe întrebări. Am discutat cu el, mi-a spus: „Mămica, eu destul de bine judec, înțeleg, dar în suflet e o durere pe viață”.

Cuplul a încercat să găsească puteri să meargă mai departe, de dragul copiilor: „Ne-a fost greu la ambii, soțul nu mă lăsa singură, plecam împreună mereu peste tot, Dumnezeu e mare și ne-a întărit. Mai avem un băiețel de 2 ani și jumătate. Mai avem de crescut 2 băieți și ei au nevoie de părinți sănătoși și puternici. Am avut și eu depresie, nervul pe partea dreaptă este foarte afectat, aveam dureri foarte mari, nu puteam sta nici așezată, nici culcată, am făcut un tratament și e puțin mai bine”.

Nici bunicăi fetiței decedate nu i se mai usucă lacrimile: „Avem în suflet o mare durere, e gol în suflet, zi și noapte mă gândesc la ea și îmi stă în ochi tot timpul. Era mare bucurie pentru noi fetița, tare era deșteaptă”.

Mama Dumitriței simte că a pierdut o parte din sine și nu știe cum va trece peste această pierdere: „Era o fire foarte plăpândă, o fetiță gingașă, educată, un înger la casă am avut. Eram ca două surori, nu se despărțea de mine, unde mergeam, venea și ea. Se culca cu mine, dacă soțul era plecat peste hotare, ea dormea cu mine. Avea momente când mă întreba când se duce tăticul peste hotare. Dar înainte de accident număra zilele când va veni tata acasă. Zicea că îi e dor de el și când va veni acasă, nu-l va mai lăsa să plece. A venit el acasă și peste 3 săptămâni, Dumitrița a decedat. De multe ori mă întreb oare ea a simțit ce va fi? Ea era mâna mea dreaptă, mă ajuta mult cu copilul mai mic, îmi e foarte greu fără ea”.

Și fratele mai mic îi duce lipsa surorii. „Dumitraș foarte mult a tânjit din urma ei, ei mereu se jucau împreună. După ce a decedat, o căuta, de multe ori o căuta după ușă, foarte mult a suferit și el. Și acum are momente când o caută, se duce la fotografie și o arată. Îi spun că nu mai este cu noi lelea, e sus și ne veghează de acolo”, relatează Olga Botnarciuc.

Familia a căutat dreptate prin instanță. La data de 23 februarie 2023, șoferița responsabilă pentru accidentul în care a fost implicată Dumitrița a fost condamnată la 4 ani și 6 luni de închisoare.

Nu mi s-a ușurat sufletul, pentru că este o pedeapsă foarte blândă, 10 ani am crescut-o, de orice boală am ferit-o, am făcut tot pentru ea. A luat viața unui copil, atâtea încălcări a făcut și să îi dai doar 4 ani și 6 luni? Ea a spus că se grăbea acasă, pentru că bunelul trebuia internat și se simțea rău și nu a observat mașinile care erau oprite la trecerea de pietoni și nici fata. După ce a lovit-o, și-a dat seama și a oprit. S-a dat jos vorbind la telefon, din spusele martorilor și a spus cuvintele: „Of, Doamne, ce mi-a făcut la mașină”.

Familia s-a resemnat și nu a atacat decizia primei instanțe la Curtea de Apel. A făcut-o, însă, avocatul șoferiței recunoscute vinovată și a obținut o reducere de pedeapsă, apoi inculpata a fost eliberată din penitenciar.

Ne-am smerit cu ceea ce i s-a dat. Cum ne-a spus și avocatul, dacă și-a recunoscut vina, deja i se scoate din ani, conform legii. Dar ei nu au fost de acord cu pedeapsa și au făcut apel la CA Bălți, iar în ianuarie 2024 s-a pronunțat decizia. După 16 ianuarie m-a telefonat avocatul și m-a întrebat dacă nu am primit vreo scrisoare. Apoi m-a anunțat că inculpata a fost eliberată. Deja am primit scrisoarea și am citit decizia. De la 4 s-a scăzut la 3 ani, apoi i s-au scos toți anii și a fost eliberată. A fost un șoc pentru noi, nu e corect așa, legea e lege pentru toți. Copilul a fost lovit pe trecerea de pietoni și a murit. Legea ar trebui să fie mai aspră”, spune Olga Botnarciuc.

Familia Botnarciuc va contesta decizia la Curtea Supremă de Justiție: „Vom merge mai departe, să se facă dreptate. Ar trebui legea să fie de partea oamenilor care suferă. Îmi pare că legea nu e cu noi. De ce un om care l-a lovit pe altul sau a furat ceva primește 10-15 ani, iar aici fiind vorba despre omorul unui copil, legea ar trebuie să fie mai corectă. Noi ca oameni simpli ne zbatem să mergem înainte pentru dreptate”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: