Rodica Croitor este o tânără din Ungheni. Soțul ei este din raionul Ialoveni. S-au căsătorit, aveau planuri mărețe, dar din cauza salariilor prost plătite aici, acasă, au fost nevoiți să emigreze în Italia. De aproape 20 de ani trăiesc în Roma. Am rugat-o pe Rodica să ne spună cum au reușit să se adapteze în Italia și dacă vor reveni în țară.

Daniela Gorincioi: Rodica, aș vrea mai întâi să îți mulțumesc pentru că ai acceptat să participi la interviu. Ai fost nevoită să alegi calea străinătății împreună cu familia. De ce?

 Rodica Croitor: Eram tineri căsătoriți, la gazdă cu copil mic și un salariu, dar ne doream căsuța noastră, așa că am decis să plece mai întâi soțul, apoi după 11 luni am plecat și eu, cu gândul că în doi mai repede realizăm ce dorim și ne întoarcem în țară, dar nu a fost să fie chiar așa. Socoteala de acasă cu cea de la târg nu coincide! Așa că după încă 4 ani  am decis să reîntregim familia și am adus și copilul cu noi.

 G: De ce ai ales Italia și nu o altă țară?

RC: Am ales Italia, deoarece aici aveam un sprijin! Ne-am oprit la Roma, deoarece aici erau deja fratele și surorile mele și aș spune că nu a fost chiar greu să ne adaptăm cu traiul aici!

 DG: Cât timp ți-a trebuit să înveți limba italiană?

RC: Limba italiană am început să o  înțeleg foarte repede și ușor, practic imediat ce am ajuns, a comunica am început cred că undeva într-o lună! Ceva interesant! La fiecare stație de metrou se dau ziare gratuite, și iată în fiecare dimineață, mergând spre muncă am început și să citesc și asta la fel m-a ajutat mult.

DG: În contextul în care sunt mulți migranți în Italia, Roma inclusiv, cum este mediul în orașul în care te afli?

RC: Roma nu este un oraș destul de verde și ținând cont de faptul că are o populație de aproximativ trei milioane de locuitori, este foarte poluat și mai este și un oraș turistic, deci și curățenia de pe străzi lasă de dorit, din păcate omul este principalul dăunător.

DG: În ce domeniu lucrezi? Și povestește-ne cât de ușor ți-a fost să îți găsești un loc de muncă.

RC: Prima mea muncă a fost ca badantă, m-am aranjat aproximativ la o lună de când am ajuns în Italia, am avut grijă de o doamnă după o intervenție chirurgicală pentru aproximativ 2 luni, după aceea am muncit mereu ca menajera în câteva familii!

DG: Cum e diaspora Republicii Moldova în Roma?

RC: Diaspora de aici aș împărți-o în mai multe categorii: unii onești, educați și săritori la nevoie, iar alții care au uitat de unde au plecat, fuduli și aroganți.

DG: Ești căsătorită și ai deja un băiat mare. Cum e să ai o familie departe de țara în care v-ați născut și crescut?

RC: Văzând cazuri diferite, aș spune că fundamental  pentru o familie e să fie împreună cu toți membrii și pentru copii să crească lîngă ambii părinți, cât despre țară noi ne-am integrat destul de bine.

DG: Cum reacționează copilul știind că părinții lui sunt din Moldova?

RC: Eu cred că copilul meu este mândru că părinții lui sunt din Moldova, la fel și el născut în Moldova și a crescut acolo până la vârsta de 6 ani!

DG: Ce exemple bune poate lua Moldova de la Italia?

RC: Prioritatea pentru populație în primul rând și structurile sanitare, inclusiv medicină gratuită! Educația și respectul între oameni, chiar dacă nu se cunosc, cândva era și la noi așa ceva! Respectul față de mediul înconjurător, măcar cât de cât! Toleranța față de alte popoare! Fiecare își vede de treaba lui, bună ziua se zice cu zâmbet. Aș mai vorbi despre infrastructura și mediul înconjurător. Educația copiilor de mici ca să respecte natura, să știe cât de important este sortarea gunoiului,  piste pentru cicliști pentru a folosi mai puțin mașinile; transportul public electric.

La noi aș menționa și poluarea apelor, mai ales prin sate. Nu este canalizare și epurare… dar canalizare zero. Se duce tot în pământ. Și se duce tot în pământ, în apele subterane, iar de acolo în fântâni. În Italia și-au făcut toți wc, băi,  mașini de spălat etc.

DG: De câți ani vă aflați în Italia?

RC: Soțul de 17 ani se afla aici, eu de 16 și copilul de aproape 12 ani.

DG: Ce planuri aveți pe viitor?

RC: Nu facem mari planuri, dar ceea ce ne dorim mai mult e să îmbătrânim frumos și să avem sănătate ca să ne putem bucura de ceea ce am realizat până acum, de succesele băiatului nostru și, de ce nu, în viitor și de nepoței!

 DG: Vă vedeți trăind în Moldova?

RC: Sincer nu ne vedem locuind în Moldova, dar nu se știe ce ne aduce ziua de mâine!

DG: Ați reveni în Moldova?

RC: La moment, unicul motiv pentru care m-aș întoarce sunt părinții, cel mai mare regret al meu este că au rămas singuratici, practic toți bătrânii. Dar să revenim definitiv? Nu îmi imaginez, chiar aș zice îmi e frică, dar vorba ceea „niciodată nu zi niciodată” cine știe ce ne aduce ziua de mâine!

DG: Ce ar trebui să facă autoritățile R. Moldova ca diaspora să revină în țară?

RC: Ar trebui, cred că, să ofere posturi de muncă și salarii decente pentru toate categoriile de muncitori! Și pentru cei care doresc să desfășoare o  afacere, să li se dea posibilitatea să crească și să se dezvolte, fără a pune bețe în roate. Plus, posibilitatea de a studia pentru toți copiii, mulți din cauza sărăciei și greutăților din familii trebuie să renunțe la visurile lor și să apuce drumul străinătății! Și important, spitalele de stat să funcționeze la nivel!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: