Jurnalista Radio și moderatoarea Zina Bivol a acceptat provocarea de a ne povesti despre primele sale experiențe de muncă și prin ce greutăți și-a câștigat jurnalista primii bani. Am aflat cum vindea răsărită cu 50 de bănuț paharul, dar și cum a fost chelneriță la un restaurant din Chișinău imediat ce finalizase clasa a X-a. Experiențele sunt deosebit de interesante. #FirstJob trezește multe amintiri.

Pentru că eram drăguță, nici răsărita arsă nu mai conta

Noi suntem cinci copiii, eu sunt mezina… Părinții mei m-au învăţat de mică să mă descurc singură. Fiind încă în şcoală prin clasele a VII-a eu mă duceam cu mama la piaţă şi o făceam pe vânzătoarea. Îmi amintesc de o duminică însorită când am plecat să vând seminţe de floarea soarelui. Pe atunci un păhăruţ costa 50 de bani, iar o familie s-a oprit în faţa mea să cumpere vreo câteva pahare. Soţia îi spune bărbatului: „Hai să cumpărăm din altă parte, e un pic arsă răsărita asta”, la care soţul i-a răspuns: „Nu, luăm de aici… vânzătaorea asta este mai negruţă şi mai frumuşică” (râde).

Am zburat cu farfuriile pe spate ca o balerină

Când am trecut în clasa a X-a, am zis mamei că sunt fată mare şi că mă duc să lucrez la Chişinău. Ca toată lumea am făcut două săptămâni de stagiere, iar în primele zile de lucru, îmi amintesc cum am fost pusă la o încercare… Mi-au trimis nişte clienţi capcană, iar eu am încălcat regula ca atunci când mă apropii de masă să mă prezint. Am văzut că mai mulţi dintre clienţi făceau glume și nu mi-am zis numele. În scrut timp s-a apropiat administratorul şi mi-a spus că pentru azi am minus 200 de lei din salariu. Nici nu am făcut în aceea zi aceşti bani şi deja trebuia să-i întorc înapoi. Ehehe cât am plâns după pereţii de la Andys atunci… Fiecare zi era cu experienţe noi. Îmi amintesc cu exactitate când nişte clienţi de la o masă ceruse o turtă cu spanac şi o porţie de cartofi. Femeia de serviciu spăla podeaua, iar eu cu cele două farfurii m-am dus pe spate ca o balerină (râde). Trebuie să vă spun că farfuriile cu mâncare au rămas intacte!

Îmi amintesc cu dor de acele zile

Nu era ușor la început, nu prea cunoșteam limba rusă şi seara cu greu mai reuşeam să prind un microzub la Răzeni, așa că făceam autostopul. Totuşi îmi amintesc cu dor de acele zile. Na-m lucrat prea mult chelneriță, că sora mea venise din Italia şi m-a luat acasă. Până a ajunge să lucrez prezentatoare-radio am gustat din toate câte puţin. Când o uşă se închidea, alta se deschidea… Trebuie să recunosc că din experienţe rele sau bune mereu am ieşit cu o lecţie.

Vezi și: Designerul Irina Calancea despre #FirstJob: „Mi-a fost greu la început pentru că nu știam nimic”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: