Se spune că oamenii își revăd întreaga viață în fața ochilor când sunt pe moarte. Nu o vom ști cu siguranță decât atunci când ne vom afla în pragul morții. Moartea, oricât de neplăcută ar părea, este o etapă inevitabilă a vieții. Fiecare dintre noi o vom întâlni într-o bună zi.

Fiecare dintre noi o vom întâlni într-o bună zi. Te-ai gândit vreodată cine vei fi și ce vei gândi când îți vei afla ultimele clipe din viața asta? Majoritatea oamenilor își pune această întrebare. Ce vei regreta atunci, care sunt experiențele trecute pentru care ai da timpul înapoi ca să le repari?

Am adunat o parte din regretele cele mai întâlnite pe care le au oamenii aflați pe patul de moarte, atunci când știu că mai au puțin înainte de a trece dincolo. Cu siguranță nu putem controla dacă vom muri, putem controla însă cum vom trăi până atunci.

1. Nu am avut curajul să spun ce voiam.

Deseori evităm să spunem nu atunci când vrem să spunem nu. Și da când vrem da. Nu ne arătăm supărarea sau bucuria de teamă să nu rănim.

Evităm să scuturăm barca, ca nu cumva să nu deranjăm. În mod ironic, când ești sincer și-ți exprimi sentimentele – pozitive sau negative – vei câștiga mai mult respect din partea celor ce te înconjoară. La început probabil te vei lovi de împotrivirea lor. Nu sunt obișnuiți să le spui NU.

Apoi unii vor înțelege că acesta ești tu și te vor respecta. Alții nu o vor face vreodată și-și vor dori să te controleze îm continuare. Iar aceștia din urmă poate nu-ți sunt potriviți ca și prieteni.

Selectează-ți cu atenție anturajul. Rămâi cu mai puțini oameni în jurul tău, dar care să te accepte așa cum ești, cu tot ceea ce simți. Relații care să te îmbogățească și să-ți crească valoarea.

Nu accepta prietenii mediocre, doar pentru a avea un cerc social extins. Dacă te mulțumești cu o existență mediocră, vei purta în tine mereu amărăciunea compromisurilor pe care le-ai făcut. Mai devreme sau mai târziu vei regreta asta. Multă lume se folosește de social media (facebook, twitter, google plus, yahoo messenger, etc) pentru a își descărca sentimentele. Nu e neapărat ceva rău. În general însă, un telefon dat unei persoane care îți este apropiată, o îmbrățișare sau o ieșire la o cafea cu un om pe care îl respecți (sau cu care vrei să pui ceva la punct) îți va schimba viața în bine și va duce relațiile pe care le ai la un nivel mai ridicat. Ori va termina relațiile care nu te îmbogățesc.

Social Media este o unealtă excelentă pentru a socializa și a face networking. Rămâne însă doar o extensie a întâlnirilor face-to-face și nu le poate înlocui. Spune ceea ce simți: DA când vrei să fie DA și NU când vrei să fie NU.

Spune ceea ce simți: DA când vrei să fie DA și NU când vrei să fie NU.

2. Nu am riscat: am căutat mereu siguranța Siguranța este un ideal: NU EXISTĂ SIGURANȚĂ. Tot ce poți avea este sentimentul de liniște, încrederea pe care o ai știind că te afli la adăpost de pericol. Dar rămâne doar un sentiment, nu vei avea niciodată certitudinea că ești complet adăpostit.

Poate mâine te va lovi o mașină, în timp ce mergeai cuminte pe trotuar. Sau poate în timp ce stai la picnic un avion se va prăbuși și vei muri strivit sub el. Amintește-ti de cuvintele lui Bilbo din filmul „Stăpânul inelelor”:

„Este periculos Frodo să ieși pe ușă. Pășești pe drum iar dacă nu ești atent unde pășești nu poți ști unde ai putea ajunge.”

Cunosc animalele ce este siguranța? Nu! O cunosc plantele? Nu, din nou! Cu toate acestea atât animalele, cât și plantele trăiesc. Nimeni nu va putea trăi vreodată o siguranță deplină. Iar fuga de pericole nu este cu nimic mai sigură decât expunerea la ceea ce ți se pare dificil. Este doar un act laș de a fugi din fața șuvoiului vieții.

Hellen Keller spunea:

„Viața este ori o aventură curajoasă ori nu este deloc”.

Te-ai gândit vreodată câtă energie consumi evitând problemele și căutând siguranța? Fă un exercițiu simplu: Împarte o foaie de hârtie în două (vertical). Alege câteva situații de care fugi și eviți să le rezolvi.

În stânga scrie câtă energie, bani, timp etc consumi ca să menții situația actuală (comodă, lipsită de riscuri) și câtă ai consuma dacă ai aborda în față situația cu curaj și ți-ai asuma unele riscuri calculate.  Vei vedea că în realitate consumi mai multă energie ca să eviți pericolele și să stai în zona de confort decât ai fi consumat dacă abordai problema și ai fi rezolvat-o. Ieși din zona de confort. Dansează ca și cum ai fi singur și fă ca restul vieții tale să devină o aventură.

3. Nu am trăit o viața pe care am dorit-o eu. Am trăit viața așa cum au așteptat ceilalți de la mine. Ajunși înaintea morții, oamenii realizează că întreaga viață nu au făcut ce și-au dorit ei, dar ceea ce au vrut alții de la ei. Poate că este vorba de părinți, soț, soție, frați, prieteni, profesori, colegi, șef sau altcineva.

Unii au urmat facultatea dorită de părinți. Au devenit avocați, iar nu arhitecții care visau să fie. Sau poate că au rămas acasă, în loc să accepte provocarea postului primit în altă țară. Uită-te în jur, vei găsi și în viața ta exemple asemănătoare.

Câte destine sublime au fost irosite astfel? De prea puține ori oamenii realizează că făcând ce au vrut alții au renunțat ei la bucuria și aventura vieții. Și-au abandonat propriile vise, pentru a le îndeplini pe ale altora. Au renunțat la un destin care ar fi putut fi extraordinar. Societatea a creat cutii în care ne trăim viața. Fiecăruia dintre noi – imediat după naștere – îi sunt înmânate cutiile în care „trebuie” să rămână. Generație după generație ne transmitem unul altuia lista cutiilor în care să trăim. Le primim de la părinți și le dăm mai departe copiilor noștri.

Hai să fim sinceri: există limite pe care fiecare dintre noi este nevoie să le respectăm pentru a putea trăi împreună. Nu este în regulă să să dai în cap trecătorilor de pe stradă sau să dai foc casei vecinului (există și excepții 🙂 ) Însă în unele clipe va trebui să încălcăm limitările culturale dacă vrem să trăim vreodată o viață împlinită. Pentru a putea să ne simțim inimile pline de fericire avem nevoie uneori să ieșim din cutiile în care am fost crescuți și să le desenăm altfel decât au făcut-o părinții noștri. Sau să abandonăm unele cutii. Think out of the box. Nu e vorba de anarhie, ci de a decide singuri ce destin avem și care este stilul de viață pe care vrem să-l trăim. Respectând desigur regulile elementare ale traiului împreună cu ceilalți.

Vezi și povestea vieții lui John Burroghs sau „Secretul fericirii se află în ocupația ta„. Realizează-ți visele, începând de acum. Începe asta cât mai repede, în tinerețe ai de partea ta o sănătate bună și un psihic nezdruncinat. Pe măsură ce înaintezi în vârstă vei descoperi că este mai dificil să începi, dar nu imposibil (este celebră povestea colonelului Sanders care a fondat KFC la de 60 de ani).

4. Nu mi-am dat voie să fiu fericit!

Ai cunoscut vreodată un om pe care nu-ți amintești să-l fi văzut vreodată zâmbind cu toată fața și radiind fericire? Sau poate tu ești așa? Sunt oameni care se complac în confortul emoțional al problemelor zilnice și nu vor să fie fericiți.

Poate se simt vinovați să fie fericiți, poate le este teamă de fericire. Este poate neobișnuit, dar da: unii oameni nu vor să fie fericiți. În fața morții însă vor regreta că nu au zâmbit de mai multe ori și că nu au scos copilul la o plimbare în parc. Ar da acum orice să fie cu mulți ani înainte, iar moartea să fie mult în fața lor. Și să poată zâmbi.

Du copilul la o înghețată și ieșiți în parc, ieși cu persoana pe care o iubești la o pizza sau sari cu parașuta. Mută-te în altă țară, ia-ți o bicicletă sau fă orice altceva ce te-ar face fericit. Ia alegerile care îți îmbogățesc viața și te împlinesc. Vezi filmul Mr. Nobody. Și zâmbește, nu fi rigid. Nu lua viața prea în serios, oricum nu o să ieși viu din ea 🙂

5. Lista de dorințe

Un alt regret major al oamenilor în fața morții, este că nu au visat, nu au aspirat la ceva. Nu și-au propus să realizeze lucruri pe care ei le doreau și nu au marcat realizări semnificative pentru ei. Știi ce este o listă de dorințe de tip Bucket List?

Este o listă cu lucruri sau trăiri pe care vrei să le realizezi înainte de a muri. Eu am pe lista mea elemente variate: să duc copilul la un curs de înot, să vizitez Tibetul, să călătoresc pe Lună, să particip la carnavalul din Rio, să cânt la pian, să termin un triatlon, să merg pe cărbuni încinși, etc.

Peste 100 de idei și adaug mereu altele. Nu există limite! Fă-ți o listă cu lucruri pe care vrei să le faci înainte de a muri. Nu fi timid: alege lucruri ușor de realizat, dar și dificile. Ai suficient timp înainte pentru a realiza orice ți-ai propus, indiferent cât de greu ar părea. Scrie un jurnal în care povestește despre aceste experiențe și trăiește acele momente din plin. Savurează marcarea lor pe listă, odată ce au devenit îndeplinite.

Ah, și neapărat vizionează filmul The Bucket List. Visează, aspiră!

6. Am lucrat prea mult Nu cred să fi existat cineva care pe patul de moarte și-a dorit să fi lucrat și mai mult. Să fi stat mai multe ore la lucru (job sau propria afacere) și mai puține lângă oamenii la care ținea sau făcând ceea ce îl împlinea. Dacă ești părinte nu renunța la o viata implinita de familie, râmânand până târziu la birou chiar și atunci când copilul te așteaptă acasă ca să vă jucați. Nu rata serbările sau meciurile de fotbal, când ar vrea să îi fi alături și să-l încurajezi. Pentru el orice clipă în care îi ești alături este prețioasă:

Adoptă un stil de viață simplu, minimalist și elimină din viața ta ceea ce te îngreunează. Concediază-ți șeful, de îndată ce îți permiți s-o faci. O să descoperi că ai nevoie de mai puțini bani decât ai fi crezut și că ai mai mult timp liber decât ți-ai fi imaginat vreodată. Iar atunci vor începe să apară ocazii noi în viața ta, ocazii pe care altfel le-ai fi lăsat să treacă pe lângă tine. Și vei deveni mai fericit.

Joseph Campbell spunea:

”Follow your bliss and the universe will open doors where there were only walls. Adoptă un stil de viață moderat. Găsește un echilibru între lucru și timp liber, în avantajul tău”.

7. Nu am iertat pe cineva drag care mi-a greși

Ai văzut în filme (sau poate cunoști personal) acei bătrânei ranchiunoși unii pe alții, care se condamnă mereu? Care poartă cu ei greșeli de zeci de ani și nu sunt capabili să le ierte. Îmi amintesc de o scurtă poveste:

Erau odată doi călugări care traversau pădurea în drum spre mănăstire. Într-o vale au întâlnit un râu. În timp ce se pregăteau să îl traverseze s-a apropiat de ei o femeie – îmbrăcată lejer – care i-a rugat să o ajute să traverseze. Bătrânul călugăr a luat-o în brațe și a traversat-o apa. A lăsat-o jos, iar călugării au plecat apoi mai departe pe calea lor. Al doilea călugăr, mai tânăr, după ce l-a privit consternat pe fratele să traversând apa cu femeia în brațe, a bombănit întregul drum. La apropierea serii, călugărul tânăr nu a mai rezistat și într-un final a explodat: „Bine frate, tu ne spui mereu să stăm departe de femei și de tentații, iar tu ai dus-o în brațe? Ce exemplu ne dai?” Bătrânul călugăr s-a uitat senin la el și i-a răspuns „Frate, eu am lăsat fata jos după ce am traversat apa. Tu de ce o mai porți cu tine?”

Continuând să duci în inimă resentimentele și furia față de un om – sau o întâmplare – îți vei aduce doar amărăciune și durere. Nu vei putea vedea vreodată binele și partea fericită a vieții. Într-un final asta te poate îmbolnăvi. Cercetările medicale au relevat strânsa legătură dintre cancer și insatisfacția asupra vieții. Ținând în tine durerea care ai trăit-o când ți s-a greșit ratezi bucuria vieții. Nu lua nimic la modul personal din ceea ce ți s-a întâmplat. Iartă pe cei ce ți-au greșit și uită ce s-a întâmplat.

Eliberează durerea pe care o păstrezi înăuntru. Caută-ți iertarea de la cei cărora le-ai greșit. Nu mai purta în tine durerea și sentimentul de vinovăție. La final durerea se stinge prin iertare.

8. Nu am păstrat legătura cu prietenii.

De curând am avut plăcerea să întâlnesc un fost coleg de școală. Nu ne mai văzusem de 16 ani și ne-am întâlnit întâmplător pe stradă. A fost o plăcere să stăm din nou de vorbă după atâta vreme și să reînnodăm vechi amintiri. Mulți astfel de prieteni îi „pierdem” de-a lungul timpului. Ne reamintim după ani de unii dintre ei sau îi întâlnim întâmplător pe stradă (sau Facebook, cazul meu). Sau ne amintim de ei când suntem chemați la înmormântarea lor.

Am aflat recent că un fost coleg de școală a murit într-un accident stupid de mașină. Avea douăzeci și ceva de ani. Vechile prietenii își au valoarea lor, chiar și când praful s-a așternut peste ele. Pe cine ți-ar plăcea să regăsești și să revezi? Pune mâna pe telefon și sună-l/-o. Ieșiți la o cafea sau bere și reînnoadă relația.

Relațiile vechi și care ne împlinesc sunt precum un vin bun: pe măsură ce trece timpul, devin mai valoroase. La fel ca un vin vechi, au nevoie să fie întreținute, iar nu părăsite într-un colț de memorie. Caută-ți prietenii, nu lăsa prieteniile să se stingă.

9. Nu am crezut. 

Pe pat de moarte un alt motiv de regret des invocat este faptul că nu au avut niciodată curajul să aibă un salt de credință. Să creadă cu toată ființa în ceva. Poate și să urmeze acea idee în care cred, nu neapărat însă. Mă refer aici la a crede cu toată ființa, indiferent că este vorba de religie, de Dumnezeu, de destin, de reîncarnare.  Sau să crezi în dragoste, în nemurire, într-o echipă de fotbal, etc. Pur și simplu credință pură, fără un motiv anume.

10. Nu am avut copii

Copii sunt văzuți de multe ori drept un inconvenient, o piedică în calea realizării profesionale și a succesului financiar. Sau o problemă datorită dificultății de a îi crește. Uită-te în jur și vei vedea însă sute de cupluri care au copii și care nu ai spune că sunt perfect pregătiți pentru asta. Nu e simplu să crești copii. Pentru orice parinte există multe momente grele. Poate părea o decizie pragmatică (sau comodă?) de a nu avea copii, sau de a îi avea doar când vei fi realizat/vei ajunge în acea poziție dorită. Sau când se vor alinia astrele și va sosi momentul perfect. Astfel de alegeri însă te pot aduce în situația de a ajunge singur la o vârstă înaintată. Vei avea singur o viata implinita? Este destinul speciei umane de a lăsa o moștenire după ce vom muri, inclusiv prin existența unor copii care să ne reprezinte după moartea noastră. Așa că gândește-te bine înainte de a decide să nu ai copii.

11. Nu am oferit ajutor dezinteresat

Când dăruim fericire în jurul nostru, sufletul nostru se luminează de și mai multă fericire și frumusețe. Ființa nostră spirituală radiază bine și devine mai incadescentă cu fiecare act de bunătate dezinteresat pe care îl facem. Amintește-ți cum te-ai simțit atunci când ai ajutat cineva care avea probleme, fără ca el/ea să știe aceasta. Când ai oferit bine, neașteptând nimic înapoi și fără ca măcar persoana ajutată să aibă cunoștință de efortul tău. Imposibil să nu fi făcut vreodată asta. Este ca o alifie pentru suflet, simți cum te înalță. Ridică-te pentru cel de lângă tine atunci când este singur. Multă vreme nu obișnuiam să dau nimic cerșetorilor de pe stradă. Îmi puneam mereu întrebarea „Ce va face cu banii?”. Dacă îi va bea?” Am învățat însă că până la urmă nu contează ce va face un cerșetor cu banii ce îi dai. Tu trimiți către ceilalți, către univers, către Dumnezeu o intenție, o faptă care dorești să ajute pe cineva ce o duce mai rău ca tine. Unii vor cumpăra de acei bani pâine la copil, sau își vor lua medicamente. Alții îi vor bea. Nu ai cum să controlezi asta și nici nu trebuie să te preocupe.

Poți însă să zâmbești celui care a primit dispreț. Oferă-i ajutorul tău celui care a căzut. În documentarea acestui articol mi-au fost de ajutor în special cartea „Dying Well” a lui Ira Byock, observațiile asistentei Bronnie Ware asupra persoanelor aflate în stadiul final al vieții și Manualul de înțelepciune pentru oamenii de rând scris de Joseph Maria Bochenski.

Ce este o viață împlinită?

Mi-am propus să învăț să-mi trăiesc restul vieții astfel încât să o termin puternic și cu zâmbetul pe buze. Puternic și calm în interior, fără regrete și fără a trăi în trecut. Zâmbind către mine, către Dumnezeu și către restul lumii. Cred că o viață trăită în sentimentul de împlinire și pace față de tine însuți este o viață bogată și care are sens.

Cele 11 regrete de mai sus îmi reamintesc că viața are suișuri și coborâșuri. Iar pentru a obține calmul și pacea de multe ori trebuie să trecem prin ape neliniștite, din care nu vom ieși fără zgârieturi. Ne alegem un plan pentru a trece prin ele și învățăm din greșeli ca să evoluăm mai departe.

Depinde doar de noi cum vom accepta aceste zgârieturi și răni. Eu aleg dacă le voi vindeca pentru a merge mai departe sau voi rămâne prins în capcana lor și a confortului de zi cu zi. La sfârșit, când mă voi uita înapoi vreau să zâmbesc știind că ceea ce a rămas în urma mea este pozitiv. Că este lumină și o viață  împlinită.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: