Capitolina Turculeț este curajoasa care și-a dorit să admire pământul de la înălțime. Fără ca să stea mult pe gânduri a trecut la acțiune și s-a decis la un zbor cu parașuta. Iar despre această experiență unică tânără poveștește cu lux de amănunte în spațiul online.

A decis să zboare cu parașuta, doar că a vrut să o facă singură, fără un instructor. După ce a trăit din plin experiența, colega noastră, reporter AGORA, a decis să povestescă despre clipele trăite și în mediul online. Așa că a înșirat rând după rând despre etapele și trăirile unui zbor cu parașuta într-o postare, pe pagina ei de Instagram.

Cursurile și instructajul

„Ai sărit și gata. Nu, nu este așa. Mai ales când alegi să o faci singur, fără instructor. Multe ore de curs. De la componența parașutei până la cele mai nefaste accidente care ți se pot întâmpla în aer. „După ce sari, 90% depinde de tine dacă vei rămâne „întreg” sau nu”, așa ne-a spus instructorul. 
Am urcat în avion. Încet, încet se înălța. Pe mână aveam atașat un aparat special care difuza înălțimea la care mă aflu. Trei sute de metri. Cinci sute de metri. Ușa avionului era deschisă. Totul era atât de mic de sus. Casele, niște furnici. Oamenii nici nu se vedeau. O mie de metri. O mie patru sute de metri”, povestește tânăra.

Săritura în gol

“- „Capitolina, ești gata?”
– „Da”
Stăteam pe o parte. Piciorul drept pe jumătate afară. În jos, gol. Nici un impuls de la creier că ar fi vreun pericol.
Am sărit.
M-a luat vântul.
S-a deschis parașuta. Imediat m-am uitat în sus să verific cursul ei. Era prea mult aer pentru plămâni. Cordoanele parașutei erau împleticite. M-am jucat un pic cu vântul. Am reușit să o readuc la normal. Abia apoi am putut să activez mânerele și să zbor. 
Ești sus. Sus, sus. Și ai o lume mică la picioarele tale. Am realizat că sunt într-un punct în care pericolul atinge cote maxime, însă frica, panica sau orice altceva nu și-au găsit loc în corpul meu nici măcar la acea distanță de la pământ. Zburam. Contra vântului. El puternic, eu și mai vânjos conduc parașuta chiar dacă este o presiune extrem de mare. 
Mă uit la mâna stângă. Acolo era atașat aparatul de înălțime. Jumătate de kilometru. Râul Nistru era atât de mic. Mă uitam în sus, la parașută. O conduceam în același timp. Soarele bătea. Aerul era curat. Eu și parcă un spațiu infinit. Stânga, dreapta. Sus, mijloc, jos. La un moment dat mă apropiam de pământ. Am făcut manevrele necesare și am și aterizat. Am aterizat bine. Și am început să strig că mai vreau. Iată așa. Acum, că tot m-am întâlnit cu cerul, am înțeles că nici măcar el nu este limita”, povestește Capitolina.

Lumea la picioare

”Eu am ajuns 🙂
Cum a fost?
Efectiv, ai lumea la picioare. Când ești acolo sus la aproape două mii de metri, totul e mic. Iar când sari simți o libertate de nedescris. Zbori printre nori. Ești singur într-un spațiu imens. Acolo sus îți dai seama că ești în cel mai periculos punct, iar în acel punct nu există frică. Acum că m-am întâlnit cu cerul am înțeles că nici măcar el nu este limita“, povestește la final Capitolina Turculeț, reporter Agora.md.

O felicităm pe colega noastră Capitolina Turculeț pentru curaj și pentru primul ei zbor în aer liber și-i dorim multe ore de planare!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: