Cazul de molestare sexuală a unei tinere într-un troleibuz din Chișinău a stârnit reacții diverse pe rețelele de socializare. AGORA a încercat să afle de la specialiști ce facem dacă ajungem în situații similare, unde ne adresăm și de ce moldovenii nu intervin atunci când cineva are nevoie de ajutor, dar și cum explică specialiștii comportamentul victimei în astfel de cazuri.

Urmare a apariției secvenței video pe rețelele sociale, reacțiile și comentariile oamenilor au fost diferite. Unii au acuzat victima că nu a reacționat, iar alții s-au întreabat de ce oamenii din transport nu i-au venit în ajutor, inclusiv persoana care a filmat comportamentul indecent al bărbatului.

Mai jos vedeți doar câteva dintre comentarii.

Neimplicarea fortifică poziția agresorului

AGORA a întrebat specialiștii cum explică reticența oamenilor de a se implica atunci când sunt martorii unor astfel de situații. Psihologa Cezara Dilevschi este de părere că oamenii nu reacționează pentru că sunt indiferenți, insensibili și consideră că nu ar trebui să se implice, deoarece nu-i treaba lor. Referitor la comentariile de pe rețelele de socializare, Cezara Dilevschi a răspuns: „Ce mai pot comenta pe Facebook, adică în troleibuz nu intervin. Să fim serioși”.

Potrivit specialiștilor, atunci când oamenii din jur nu reacționează la acțiunile cu caracter sexual, exercitate asupra unei alte persoane, agresorii își fortifică poziția în raport cu victima. Psihologa Zinaida Gribincea precizează că agresorul poate intimida, urmări sau agresa victima, deoarece comportamentul respectiv n-a fost sancționat corespunzător, în timp real.

„Agresorul are capacitatea de a alege victime, care în percepția lui, pot fi dominate. Victima, la rândul ei, trebuie să respingă ferm și imediat orice abordare indecentă sau invadare a spațiului intim. Chiar dacă femeia este intimidată sau șocată de postura în care se află, nu este deloc jenant să se adreseze agresorului sau să apeleze la ajutorul altor oameni. În cazul aflării într-o situație nefavorabilă, când cei din jurul nostru privesc detașați și nu se implică pentru a oferi sprijin, este indicat să ceară ajutorul organelor de drept până la momentul părăsirii mijlocului de transport”, recomandă psihologa Zinaida Gribincea.

Zinaida Grebincea crede că oamenii nu reacționează, deoarece sunt ghidați mai mult de indiferență decât de frică. Plus, birocratizarea procesului de constatare și pedepsire a faptelor respective este o altă cauză a neimplicării în astfel de incidente, constată psiholoaga.

De ce victimele hărțuirii sexuale încearcă să rămână neobservate

Lipsa de reacție imediată al victimei are și o explicație științifică. Potrivit specialiștilor, în momentul în care sistemul de anxietate al creierului începe să funcționeze, acesta dezactivează complet funcțiile cognitive. Cu alte cuvinte, privează capacitatea victimei de a gândi adecvat. Aici apare sentimentul de „cap gol” și incapacitatea de a reacționa, iar mai târziu confuzia, mânia, rușinea și autodepășirea: „De ce nu mi-am dat seama să țip, să fac față, să dau cu piciorul sau să bat cu pumnul în masă?”

„Există un buton de panică în creierul uman, în situații de criză. E de fapt un întreg panou de comandă. Numele ei este amigdala care participă la generarea emoțiilor și stocarea amintirilor și care ne controlează comportamentul în caz de pericol. Această structură are doar trei opțiuni de răspuns: „lovește”, „fugi” sau „înmărmurește”. În cazul hărțuirii sexuale, în primele secunde, victima experimentează același lucru ca și orice altă persoană aflată în situație de criză. Amigdala transmite semnale SOS în întregul sistem nervos simpatic, glandele suprarenale sunt activate, hormonul adrenalină este eliberat. Dar, în momentul în care trebuie să reacționeze, victima pur și simplu îngheață, de parcă i-ar permite voluntar „violatorului” să facă tot ce vrea”, a explicat într-un articol pentru Takiedela.ru psihologa Svetlana Bronnikova, de la Institutului olandez de psihologie.

Specialiștii mai explică acestă „tăcere” a victimelor și în baza criteriului de vârstă.

„Dacă victima are până la 22 ani e o situație, iar dacă e de peste 30 – e altă situație. În adolescență copiii sunt mai sensibili, ei percep omul matur cu un statut pe verticală, pe care trebuie să-l respecte și să-l asculte. Nu prea pot răspunde dacă nu sunt învățați de acasă. Dar ar trebui să ceară ajutor, să strige, să oprească troleibuzul. Victima nu este vinovată niciodată. Este problema persoanei care nu-și poate controla impulsurile. Este strict problema agresorului”, explică Cezara Dilevschi. Dilevschi precizează că victimele abuzului sexual se pot adresa după consiliere psihologică la Centrul Comunitar sau la Asociațiile care oferă asistență, cum este, Casa Mărioarei.

Cum ne apără legea

Molestarea sau hărțuirea sexuală cade sub incidența prevederilor Codului Penal. În cazul de față, potrivit avocatului Promo-LEX, Dumitru Sliusarenco femeia care a fost victimă a molestării sexuale trebuie să se adrese la Poliție, dovedind fapta prin imaginile video. Dacă femeia ar fi înțeles imediat ce i se întâmplă, atunci ar fi trebuit să-i ceară șoferului să oprească troleibuzul, să închidă ușile transportului public și să cheme Poliția.

„Presupunem că ea a înțeles mai târziu, după ce a văzut video. În acest caz trebuie să meargă la Poliție, cu imaginele video și să depună o plângere pe hărțuire sexuală sau pe fapte ilicite cu caracter sexual. Se deschide dosar penal. În funcție de gravitatea faptei ar putea cădea și sub influența Codului Contravențional. În cazul în care femeia înțelege imediat ce se întâmplă – cere șoferului sau taxatorului să oprească, să închidă ușa și să cheme Poliția. În cazul de ieri s-a filmat, dar sunt situații când nu există o probă video. Neavând această probă – te duci la Poliție, dar nu ai cum să demonstrezi. Dacă chemi pe loc Poliția atunci ai martori”, explică avocatul Sliusarenco.

Fapta bărbatului poate fi calificată și drept huliganism nu prea grav. Această acțiune cade sub incidența Codului Contravențional. Gravitatea faptei se stabilește în funcție de vârsta victimei și acțiunile agresorului, ne spune avocata Alina Calugher de la Centrul Internațional „La Strada”.

Totodată, cazul poate cădea și sub incidența Legii egalității. „Femeia se poate adresa la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității în Republica Moldova. Acest consiliu nu are atribuții de sanționare, dar poate constata că victima a fost discriminată și le poate recomanda taxatorilor să țină cont de așa ceva, iar făptuitorului să-și ceară scuze publice”, spune avocata Alina Calugher.

De ce moldovenii nu apelează la Poliție

Referindu-se la reticența martorilor, avocatul Dumitru Sliusarenco susține că în Republica Moldova nu există o cultură a respectării și apărării drepturilor omului, motiv pentru care oamenii nu se plâng la organele de drept. „Dacă s-ar dezvolta cultura de a raporta și de ați apăra drepturile atunci ar fi mai multe cazuri. Noi nu avem cultura de respectare a drepturilor celorlalți și de a lupta pentru drepturile noastre. Ei și care-i problema? O femeie a avut acolo puțin de suferit. Are cauze adânci, e o chestie care ține de egalitate de gen. Un astfel de caz trebuie sancționat”, mărturisește avocatul Promo-LEX, Dumitru Slisarenco.

De ce victimele aleg să tacă

În prima jumătate a anului 2019, avocatul și psihologii Centrului Internațional „La Strada” au preluat 43 de cazuri noi de abuz sexual și exploatare sexuală a copiilor. Potrivit „La Strada”, adolescenții nu vorbesc despre ceea ce li s-a întâmplat. Fie că le este rușine să nu afle părintele despre acele fotografii sau înregistrări video, fie că nu știu cu cine să discute. Prima lor reacție e să șteargă tot (discuții, imagini, cont pe rețea socială) și să evite, în continuare, comunicarea cu abuzatorul.

Sursa: Agora.md

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: