„Gândurile mi se adună repede atunci când vine vorba de #primameaînvățătoare. Doamna Tatiana, așa o chemam” – astfel își începe povestea despre omul care i-a marcat începuturile în lumea cunoștinței. Reportera Agora.md, Capitolina Turculeț, ne-a dezvăluit mai multe detalii despre primul său dascăl în cadrul campaniei EA.md #Primameaînvățătoare. Am aflat cum o dezmierda, prin ce a impresionat-o și ce i-a educat colegei noastre în mod deosebit.

Cea care i-a deschis multe uși

„În prima zi de școală, după careu, am mers spre clasa în care mi-am petrecut următorii patru ani de mână cu cea care avea să îmi deschidă mai multe uși. Era o fire pe cât de severă și corectă, pe atât de blândă și înțelegătoare. Se spune că învățătorul perfect inspiră. Pot spune cu certitudine că a fost unul dintre oamenii care a contribuit substanțial la persoana care am devenit. Mă impresiona să văd că știe atât de multe lucruri și nu înțelegeam cum era posibil”. ne spune Capitolina, pe care Doamna Tatiana Durnea, prima ei învățătoare o numea Lina sau Capi.

Când făcea vreo boacănă era direct – Capitolina

„Stătea Lina, un copil de șase ani și încerca să înțeleagă cum și de unde știe doamna Tatiana despre soare, planete și alte galaxii. De unde știa ea că nu există „doi sori”? Avea o carismă aparte. Nu știu cum făcea, dar întotdeauna îmi doream să știu mai mult și mai mult. Făcea ea cumva și îmi provoca setea de a afla lucruri noi. Eram și sunt un copil neastâmpărat. Totuși, nu îmi plăcea să ies în pauze cu colegii. Țin minte că mai des mergeam la masa învățătoarei și stăteam la vorbă. Despre orice”, își amintește jurnalista.

Și acasă mai suna uneori

„Nu era severă, așa cum vă imaginați. Doamna Tatiana avea o poziție fermă în ceea ce ținea disciplina și acuratețea. Nu a fost niciodată agresivă, o înțelegeai din priviri. Însă, îmi amintesc că au fost cazuri când colegii mei erau „trași de bolfe”. Era rar și în cazul în care chiar au comis-o grav. Mai suna și pe acasă. Mai povestea la părinți despre capacități, reușite, dar și trăsnăi. Ei, și ce dacă? A doua zi tot prietene eram”, ne-a mai povestit Capitolina.

Învățau fără să-și dea seama

„Îmi plăcea foarte mult de ea pentru că nu ne îngrădea creativitatea. Spre exemplu, la lecțiile de știință nu însușeam pagini întregi de texte. Țin minte când ne-a spus că putem crea cărți despre planete. Tăiam caiețele din alea de 12 file și-l puneam pe tata să-mi deseneze fel de fel de corpuri cerești ca ulterior să completez „cartea cu informații”. Așa învățam fără să îmi dau seama. Așa am înțeles de ce nu există „doi sori”, dar și multe alte lucruri”, ne mai spune jurnalista AGORA.

Încurajarea, cât înseamnă ea

„Am apreciat că ne învăța să comunicăm eficient și că nu totul se rezolvă prin bătăi și certuri. Am apreciat că ne încuraja când afla că eram implicați în activități extracurriculare. Am apreciat că ne-a deschis multe uși, iar în același timp ne-a făcut puternici ca să putem păși dincolo de ele”, mai spune pentru EA.md Capitolina Turculeț.