S-ar putea ca acest text să vi se pară cam dur. S-ar putea ca în comentariile de pe social media să fiu ostracizată și învinuită de tiranie. Dar chiar e cazul să se ia niște măsuri. Am ajuns în punctul în care după 8 luni de război mai avem oameni care propagă războiul pe social media, oameni care pe profilurilor lor afișează fotografii cu copii, cu părinți, cu drapelul unui stat agresor și care împrăștie fake news-uri și teorii conspiraționiste sub fiecare postare doar pentru că se acoperă cu scuza libertății de exprimare.

Haideți să privim această libertate sub aspectul pericolului pe care-l propagă. De când a început războiul în Ucraina suntem martori și la bătăliile informaționale deosebite pe care le duc cele două părți implicate. Da, în ambele tabere se utilizează propaganda de diferit fel, diferența majoră e că:

  • Un stat se apără cu orice mijloace;
  • Alt stat atacă și agresează un popor, comițând un adevărat genocid.

Până în acest punct lucrurile sunt clare. Doar că, în Republica Moldova, încă mai există figuri publice, care deschis simpatizează agresorul și se declară adept al filosofiilor pe care acesta le propagă. Da, ați citit bine, noi avem chiar un fost președinte de țară care l-a felicitat pe dictatorul de la Kremlin și…bingo! Nimic nu i s-a întâmplat.

Iar dacă mai și deschizi comentariile la aceste postări descoperi că sunt educatori, medici, profesori sau liber profesioniști care aidoma unor aplaudaci așteaptă „pacea rusească”. Libertatea lor de exprimare este acea pârghie pe care propagandiștii ruși o folosesc ca motiv de invazie. Să nu uităm că agresiunea rusă a început ca fiind motivată drept un mecanism de protecție a populației oprimate, vorbitoare de limbă rusă.

Nu cred că nu avem mecanisme necesare pentru a penaliza oamenii reali și cei care gestionează fermele cu boți și trolli. Nu cred că nu avem mecanisme legale pentru a stopa acest flux de agresiune care ne pune pe toți în pericol. Nu după 8 luni de război. Nu după Bucha, Mariupol sau Zaporojie

Distribuie articolul: