Regretatul maestru Eugen Doga a acordat un interviu vara trecută, care însă nu a fost făcut public. Realizatoarea Veronica Cociu a decis să amâne difuzarea „din respect pentru starea sa de sănătate și fragilitatea” din momentul înregistrării și plănuia să reia filmările, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. Joi, cu ocazia înmormântării compozitorului, jurnalista a publicat fragmente din acel interviu. Maestrul a povestit despre plecarea sa din satul Mocra spre Chișinău pentru a studia muzica și despre relația sa profundă cu mama, o figură importantă în viața lui.

Maestrul și-a rememorat prima noapte petrecută în capitală, când s-a trezit fără un loc unde să doarmă.

Noi, trei băieți din sat am hotărât să mergem la Chișinău, la muzică, fiindcă și unul și altul erau copii de muzicieni, lăutari foarte buni. Numai eu nu aveam cu muzica nimic comun. Am venit la Chișinău, dar nu ne-au primit și am dormit afară sub scară, chiar la liceul care-mi poartă azi numele, acolo sub scară a dormit.

Eugen Doga a relatat cum a început să studieze violoncelul la colegiul muzical.

S-au uitat la mâna mea de țăran și mi-au zis că pentru vioară e prea mare, dar pentru violoncel e foarte bine, mâna s-a potrivit. Am avut un profesor foarte bun, italianul Pablo Baccini, ]i spuneam Pavel Ivanovici. El m-a îndrăgostit de muzică!

Mama lui Eugen Doga nu s-a opus niciodată dorinței sale de a se dedica muzicii. Din contră, „nu i-a reprimat aspirațiile, ci le-a susținut”, a mărturisit maestrul în interviu.

Ea era bucuroasă la orișice, numai om să fii. Asta e fantastic. Ea se bucura mai pe urmă, la început nu prea. Ea niciodată nu știa să se laude sau să demonstreze în mod special bucuria. Ea în sine mai mult acest sentiment îl trecea. Mai mult vorbea cu ochii”.

„În sat muzicant înseamnă a cânta la nunți și înmormântări. Ea niciodată nu a arătat regret că învăț la muzică. Ea se bucura că asta duce la omenie.

Compozitorul considera că mama este cea căreia îi datorează în primul rând felul său de a fi.

Tot ce am vine de la mama. Principala calitate pe care am preluat-o de la ea e munca. Nu-mi închipui să-ți petreceți viața fără muncă, dar una cu rost, nu doar ca proces. Muncă care aduce la ceva frumos!”

Realizatoarea emisiunii „Mai întreb o dată”, Veronica Cociu, a povestit că filmarea interviului a fost dificilă și spera să îl refilmeze atunci când maestrul va fi într-o formă mai bună.

La acel moment, din respect pentru starea lui de sănătate și fragilitatea cu care l-am găsit, am decis să nu îl public și să ne revedem pentru a filma a doua oară, când va fi mai bine, mai odihnit.
Dar, uneori, viața nu ne mai oferă o a doua șansă.
Astăzi, când maestrul Eugen Doga nu mai este printre noi, am decis să public secvențe din interviu.
Filmarea a fost dificilă și nu este perfectă, dar rămâne o mărturie sinceră, caldă și vie a unui om care a însemnat enorm pentru cultura noastră.
Cu profund respect și recunoștință, în memoria unui artist care a scris nu doar muzică, dar și istorie.
Odihnă senină, Maestre.”

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: