Cartea Viața cotidiană la Curtea Regală a României (1914-1947) a apărut la editura CARTEX din București în anul 2011.

Autoarea a apelat la documentele din cadrul Arhivelor Naționale Istorice Centrale, concentrate în fondul „Casa Regală”. Acesta este un fond extrem de bine organizat și consistent, cuprinzând documente despre viața economică, politică, socială și culturală din perioada celor trei regi. Pe lângă fondul cu documente oficiale emise de Casa Regală (pentru regele Ferdiand, regina Maria, regele Carol al II-lea) există și un fond de arhivă personală, unde predomină documentele legate de modul de viață, corespondență, memorii. De asemenea, există fonduri referitoare la modul de viață și viața de familiei a celor cinci copii, ai cuplului regal Ferdinand și Maria.

În ceea ce privește perioada regelui Mihai, fondul este mai puțin consistent, iar documentele mai disparate. Nu există o arhivă personală, ci numai una oficială, care însă cuprinde și documentele legate de modul de viață al familiei regale, formată din regele Mihai și mama sa, regina Maria.

Cartea are opt capitole și de aici vei afla curiozități despre veniturile și cheltuielile la Curtea Regală, locuința Familiei Regale, vestimentația Curții Regale, masa regală etc. Carte include ilustrații, concluzii și o bibliografie.

Fragment din carte:

La Curtea Regală a României, regina Maria a fost aceea care a urmărit să-și creeze un stil propriu, ea fiind preocupată în permanență de vestimentație, în dorința ei de a fi cât mai plăcută și de a-și impresiona supușii. Încă din tinerețe (de la venirea în România), regina Maria a căutat să fie în pas cu moda vremii. Astfel, împreuna cu sora sa Ducky (care o vizita des la București), regina își amintea că aveau întotdeauna grijă ca rochiile, mantalele și umbrele să alcătuiască împreună o plăcută armonie. Acestor toalete alese cu grijă li se alăturau, pe la anul 1897, pălării mari pe care le numeau „pălăriile împărătesei Eugénie.”„Ne prindeau foarte bine – își amintea regina – și dădeau mai mult farmec mișcării noastre când salutam lumea, cu ocazia plimbărilor cu trăsura la șosea alături de elita bucureșteană.”

Așadar, alegerea vestimentației a preocupat-o întotdeauna pe regina Maria, care avea ca ideal rochiile purtate de actrițele mari pe scenele pariziene. Avându-le pe ele ca model, imaginația debordantă a reginei începea să prindă contur și uneori nu își dădea seama ca se îmbrăca prea arător, fapt care atrăgea după sine o serie de observații din partea diverselor persoane de la Curtea Regală. Un astfel de caz a fost povestit chiar de regină în amintirile sale, și anume este vorba despre „o rochie în lungi falduri, din crêpe de Chine negru, brodată cu fir de aur și cu albastru ca peruzeaua; mânecile erau lungi, strâmte și se sfârșeau într-un colț care acoperea puțin mâna. O purtam cu o mică pălărie neagră în formă de tricon; mă prindea foarte bine, dar îmi închipui că totul era cam bătător la ochi.” Temerile reginei au fost întemeiate, deoarece a fost mustrată de fosta guvernantă  a mamei sale, contesa Alexandrine Tolstoi, care i-a ținut o predică împotriva prințeselor prea gătite: „nu se potrivește ca o prințesă să poarte rochii de acest fel; mi s-a descris în amănunt toaleta dumitale; de altfel mi s-a spus că te prindea foarte bine.” Din descrierea acestui moment, reiese foarte clar nonconformismul tinerei prințese, dorința de a depăși o serie de bariere impuse de protocolul Casei Regale, dorința de libertate deplină în relațiile cu cei din jur.

Autoare: Daniela Gorincioi

Distribuie articolul: