Veronica Gavril, originară din Iași, România, este consilier acreditat de Dezvoltare Personală. Fire ambițioasă și determinată, a reușit să dezvolte cele două pasiuni- iubirea și respectul pentru cărți și oameni. Revista Ea.md vine să te delecteze și de această dată cu o poveste impresionantă a unei femei de succes de peste Prut, care prin propriul exemplu, îi învață pe alții ce e înseamnă sprijin intelectual și emoțional, relații reușite și transmite din dragostea sa pentru lectură.

A lucrat în domeniul HR timp de 10 ani la firme multinaționale, apoi a urmat cursurile de dezvoltare personală și profesională, care au ajutat-o să se formeze pentru misiunea de Life Coach.

„Meseria de Coach a început ca o pasiune, ca o activitate de timp liber. Cred că orice făceam și oriunde mergeam îmi atribuiam acest rol de a-i ajuta pe ceilalți și de a le oferi mai multă claritate în tot ce își doresc. Sigur, treptat, am început să fac acest lucru din ce în ce mai bine și într-un mod profesional. Dar, dintotdeauna eram cumva „căutată” pentru abilitatea mea de a asculta într-un mod activ și de a empatiza cu trăirile celorlalți. Oamenii își doresc să fie ascultați, alinați, încurajați. Stima de sine este o problemă majoră în lume și cred că este, de fapt, cauza tuturor blocajelor emoționale și profesionale.

După ce am urmat cursul de Consilier de Dezvoltare Personală și Orientare în Carieră am căpătat mai multă încredere în mine și destule informații încât să profesez în direcția de Coach Relațional. Este o meserie care se dezvoltă treptat, prin practica orelor de coaching, prin studii interminabile, prin lectură și autoeducare. Nu cred că aș fi reușit să devin Coach dacă nu m-ar fi pasionat lectura, natura umană și dorința de autocunoaștere”,  a spus Veronica.

Veronica Gavril a participat la mai multe concursuri de creație. Este omul care sprijină și ghidează persoanele în drumul lor spre propria evoluție, le oferă răspunsuri la întrebări și aplică toate instrumentele dobândite de-a lungul carierei sale pentru a oferi o consiliere reușită fiecărui client.

„Psihologia umană m-a atras dintotdeauna, mai ales misterul creierului uman, care nu este dezvăluit nici azi în totalitate. Îmi place să lucrez cu oamenii și să descopăr tiparele comportamentale și cognitive. Însă cel mai mult îmi place să caut soluția potrivită pentru problemele descoperite. Cărțile ne oferă foarte multe informații, dar predominantă este teoria, și mai puțin practica.

În rolul de Coach mă axez pe soluții, pe obiective, pe acțiune. Care sunt atât de diferite, de la caz la altul. Nu există o formulă general valabilă pentru o stare de bine. Toate instrumentele pe care le aplic în ședințele de coaching le particularizez pentru fiecare client în parte. Căci chiar dacă „diagnosticul” este unul comun (burnout, lipsa iubirii de sine, relații toxice, etc.) trăirile și convingerile sunt diferite. Și atunci încerc să evidențiez și să identific emoții, gânduri, nevoi și obiective pentru a ajunge la beneficiile dorite”, adaugă Veronica Gavril.

Pasiunea de lectură mă caracterizează de mic copil

„Am început cu basme, apoi cu nuvele, ulterior cu romane și azi, recunosc, nu mă pot dezlipi de cărțile educative, non-ficțiune. Însă chiar dacă am preferințe, citesc de toate. Personal basmele mi-au dezvoltat pasiunea pentru lectură și credința în puterea binelui. Nu le-aș subestima nici azi. Viața este frumoasă, miracolele există, iubirea este cea mai puternică forță din lume, toate lucrurile rele pot fi doborâte – toate aceste principii de viață transmise prin basme i-ar ajuta foarte mult pe copii să crească cu speranță, cu drag de viață și cu încredere în oameni”, povestește românca.

Pasionată de cărți și literatură încă din copilărie, a început a scrie articole motivaționale despre relații, căsnicie, dragoste și eșecuri de la vârsta de 19 ani.

„Recomand poveștile pentru stimularea imaginației, pentru crearea unor convingeri constructive, pentru creionarea unor valori și a unor principii vii. Ce altceva putem face? Să le transmitem cât de grea e viața, cât de duali sunt oamenii sau cât de ireale sunt visurile? Cred că i-am limita teribil și le-am induce deja greul fără ca măcar să încerce pe pielea lor. Mai degrabă i-am stimula emoțional, într-atât încât să fie capabili să trăiască emoții pozitive și să gestioneze emoțiile negative. Iar gestionarea are loc într-un mod eficient doar după o identificare în prealabil a acestora. Chiar dacă azi cărțile pentru copii sunt extrem de diversificate, m-aș întoarce la Ion Creangă, la Barbu Delavrancea, la Petre Ispirescu, în funcție de vârstă”, a mai spus Veronica Gavril.

„Și ca o ultimă recomandare, eu țin foarte mult la puterea exemplului. Dacă un părinte își dorește foarte mult ca al lui copil să citească, ar fi bine să înceapă și el. Câte-un pic, odată la 2-3 zile, dacă e vorba de un adult care nu citește deloc, sau mai des, dacă pasiunea pentru lectură există deja. Copilul imită obiceiurile părinților, și nu este cale mai ușoară de a-l învăța ceva benefic pe copil decât prin puterea exemplului”, menționează Veronica.

Relațiile sunt cele mai importante aspecte din viața noastră. Ființe sociale fiind avem nevoie de oameni în jurul nostru pentru a învăța și a evolua. Ne naștem dintr-o relație, după naștere facem parte din relația cu părinții noștri, dezvoltăm apoi relații de prietenie, apoi de iubire și adeseori dar nu tot timpul dezvoltăm relații de maternitate/paternitate, menționează Veronica.

„Relațiile din jurul nostru ne definesc pentru că fiecare relație începe cu noi. Atragem relații care ne completează, împlinesc sau educă. Atragem oameni care ne oferă lecții, ne dezvoltă abilități sau ne evidențiază lipsurile. Toate relațiile au un sens, indiferent că sunt plăcute sau dureroase. Țoți oamenii din viața noastră au un mesaj pentru noi.

Relația cu partenerul are un rol predominant în maturizarea noastră. Relația cu părinții are un rol predominant în construirea unor tipare, deci în dezvoltarea noastră personală, în procesul de autocunoaștere. Azi manifestăm iubirea așa cum am văzut în copilărie, atragem parteneri în funcție de convingerile transmise de părinții noștri. Ne implicăm în relații care ne acoperă niște goluri”, adaugă Veronica.

Foarte multe cupluri și studii afirmă că secretul unei căsnicii fericite este comunicarea. Întrebată ce înseamnă iubirea și cum putem menține o relație de durată, bazată pe armonie și dragoste reciprocă, Veronica Gavril a răspuns că este nevoie de e nevoie de o cunoaștere profundă a celuilalt, de respect, de empatie și iubire.

„Total de acord, dar aș merge un pic mai departe. Și aș întreba de ce anume ai nevoie ca să comunici? E vorba oare și de caracterul omului? Da, eu cred ca trăsăturile omului sunt foarte importante. Iubirea în cuplu înseamnă acceptarea tuturor nevoilor și dorințelor celuilalt, conștientizarea diferențelor și respectarea acestora. E nevoie în primul rând de încrederea în sine! Fiecare dintre noi intră într-o relație cu un bagaj emoțional imens, care poate cuprinde traume, răni nevindecate, emoții refulate, amintiri neplăcute, eșecuri. Tot acest bagaj ne forțează să ne impunem, să controlăm, să schimbăm, să criticăm. Cele mai multe relații de azi sunt afectate de nevoia de putere, nevoia de dreptate, nevoia de afecțiune, nevoia de validare cauzate de răni trecute”, a mai adăugat Veronica Gavril.

„Suntem cu toții work în progress, nimeni dintre noi nu e vindecat în totalitate, însă odată ce am pornit pe această cale de autocunoaștere și conștientizare, încrederea în sine crește. Și odată cu ea și acceptarea și iubirea pentru ceilalți, pentru partener. Nu putem oferi ceea ce nu avem. Cum să-l iubim pe celălalt, dacă noi nu ne iubim pe noi? Cum să-i ajutăm pe ceilalți dacă noi suntem anonimi, epuizați sau bolnavi”, spune Veronica.

O căsnicie durabilă are la bază încredere în sine, empatie, capacitatea de a ierta, abilitatea de a asculta comunicare constantă

„De la conversații cotidiene până la mărturisiri, conștientizări comune, opinii diferite exprimate cu respect, timp petrecut împreună, dar și activități separate, schimburi echitabile. O căsnicie fericită are loc între doi parteneri care se cunosc foarte bine, care se acceptă unul pe altul, care-și respectă nevoile, care se încurajează reciproc, care oferă libertate unul altuia, care folosesc același limbaj, care se apreciază și se complimentează zilnic și nu în ultimul rând între doi parteneri care trăiesc frecvent momente de afecțiune – fie că e vorba de mângâieri, priviri, îmbrățișări sau contact fizic”, a mai spus Veronica Gavril.

 

Distribuie articolul: