Vârsta de 3-4 luni ale copilului reprezintă o nouă etapă de dezvoltare, însoțită de un puseu de creștere, de o grevă a suptului și de multe schimbări în comportamentul copilului.

E o perioadă dificilă pentru părinți, o perioadă în care unele mame din neștiință renunță la alăptare. Cum să facem față și la ce trebuie să ne așteptăm?
Ce este un puseu de creștere? Puseul de creștere este o perioadă de dezvoltare rapidă la nivel motoric, psihic, fizic și emoțional, cu care se confruntă bebelușii în primul an de viață. Puseu de creștere durează de la câteva zile până la o săptămână, în unele cazuri chiar și mai mult. Ce e de făcut? De înarmat cu răbdare. Trece!
Ce este greva suptului? Greva suptului se manifestă pe la 3-4 luni și este trezită de interesul crescut al copilului către lumea înconjurătoare. Copilul „nu mai are timp” de supt. Adică în timpul alăptării este distras de orice stimul din exterior (oameni, sunete, animale, obiect ș.a.). Bebe este foarte greu de alăptat.
Ce e de făcut? Cheia este alăptarea în jurul somnului.
– Alăptați în jurul somnului. Adică atunci când copilul este somnoros: înainte de a adormi, în timpul somnului (fără a-l trezi), îndată de cum se trezește;
– Alăptați copilul într-o cameră semi- întunecoasă și liniștită (nu includeți TV-ul și îndepărtați orice altă sursă de zgomot și mișcare);
– Rugați ceilalți membri ai familiei să nu vă deranjeze, să nu distragă copilul;
– Profitați cât mai mult de contactul piele la piele și păstrați-vă calmul, bebelușul vă resimte starea emoțională;
– Atârnați-vă calm față de această perioadă. Nu panicați și în nici un caz nu oferiți copilului altceva decât sânul cu lapte matern;
Ar fi bine să rețineți un lucru: în primele 2-3 luni de viață bebelușii petrec foarte mult timp la sân, e normal și necesar așa să fie. Cam pe la 3 luni copii încetează să mai sugă atât de mult și așa e normal să fie.
Există o mulțime de lucruri în jur care îi interesează și o mulțime de abilitiță pe care vor să le tot exerseze.
În această perioadă copii pot lua în greutate mai puțin din cauza efortului sporit pe care îl depun în misiunea lor de descoperire a lumii și din motiv că sunt alăptați ceva mai rar. E ceva normal! Trebuie să înțelegeți că bebe crește și nu va mai suge la 3 luni așa ca la 1 lună și nici la 6 ca la 3 și tot așa mai departe. La început mamele se îngrijorează că bebelușii stau „prea mult” la sân, apoi că stau „prea puțin”. Așa suntem noi mamele, le purtăm grija picilor chiar și atunci când nu e nevoie. Și credeți-mă, dacă bebelușii ar petrece la sân pe tot parcursul primului an de viață, atât cât petrec în prima lună, asta ar fi extrem de solicitant și chiar iritatant pentru noi mamele.
Bebelușii trebuiesc alăptați la cerere, adică atât de des cât de des o cer. Nu cât de des cerea o lună în urmă și nici atât de des cât crede mama că ar trebui să o ceară. Este important să nu insistați și să băgați cu de-a sila copilului sânul; iar dacă copilul e iritat, nervos, supărat, mai întâi liniștiți-l apoi oferiți-i sânul; nu-i creați asociații cu sân.
Pe lângă toată teoria legată de pusee și greve, această vârstă este una destul de dificilă pentru părinți, în deosebi pentru mamele care alăptează și mai ales dacă mama este de firea ei mai panicoasă și excesiv de îngrijorată. De obicei bebelușii petrec mult mai puțin timp la piept, dese ori refuză să fie alăptați, plâng înainte de fiecare somn de zi sau noapte, de multe ori se supraobosesc din cauza interesului și a efortului crescut. Toate aceste stări sunt normale și cu ele se confruntă majoritatea bebelușilor. Ele nu vorbesc despre insuficiență de lapte, înfometare sau boală, sunt e etapă NORMALĂ de dezvoltare, una chiar necesară. Ce e de făcut? Să vă odihniți cât mai des, dormiți ziua împreună cu copilul, luați o pauză în care să vă relaxați de una singură sau cu o prietenă, cereți ajutor celor apropiați, informați-vă și pregătițivă informativ de această perioadă, cumunicați cu alte mame care trec sau au trecut prin această perioadă și pentru liniștea dvs convingeți-vă că e NORMAL și TRECĂTOR. Fiți alături de copil, fiți cât mai conectată cu el, vorbiți-i, spuneți-i că îi înțelegeți neliniștea și durerea, obosela ș.a.m.d. pentru a-l ajuta să treacă cât mai uor peste această perioadă.
Repetați-vă că sunteți cea mai bună mamă pentru copilul ce îl țineți în brațe, că e o perioadă dificilă și doar trebuie să aveți „puțină” răbdare până trece, pentru că trece cu siguranță.
Anastasia Popescu

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: