Suntem curioși ce putem vedea în alte țări, dar ne știm mai puțin istoria locală. Azi, vă recomandăm curiozități despre biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Chișinău.

 

Din istoria bisericii până la 1806

Biserica a fost zidită în anul 1803, prin strădania mănăstirii Golia din Principatul Moldovei. La sfârșitul acestui secol a intervenit o modificare în privinţa anului înălţării locașului sfânt, ca
urmare a unei dezvăluiri. În timpul lucrărilor de renovare a bisericii, realizate în anul 1897. În pridvorul bisericii a fost descoperită o placă de marmură cu următoarea inscripţie:

Sfântul și dumnezeiescul lăcașu acesta a Sfinţilor Arhangheli Mihail și Gavriil și din vechiu a Sfântului Ierarh Nicolae din târgu Chișinăului ţinutul Lăpușnii, din nou și din temelie zidită și împodobită de noi fraţii, maioru Ioanu și sărdariul Teodor, fiii protoiereului Constantin Macarescul, spre pomenire și slava cinstirii acestei prăznuiri din partea noastră cu umilită inimă rugăm pe Domnul Dumnezeu să primească al său dintru ale sale și să păzască orașul și zidirea aceasta în veci. Amin. 1806 iunie 2.5.

În decursul războiului ruso-turc din anii 1735-1739, retrăgându-se din faţa armatei ruse, tătarii au risipit biserica din Chișinău, unde se cinstește „hramul Sfântului și marili făcătoriu de minuni erarhul a lui Hristos Neculai”, această biserică „fiindu mai înainte domnească.”

Prin cartea domnească din 1 decembrie 1754, Matei Ghica voievod a făcut știre despre scutirea de mai multe dări a bisericii din Chișinău, unde se „cinstește și să prăznuiește Sfântul și mare ierarh a lui Hristos, Nicolae, care este închinată la mănăstire la Galata”10. Așadar, biserica-mănăstire este trecută în act cu hramul pe care îl purta fosta biserică domnească.

Daune mari i-au fost cauzate târgului Chișinău în anul 1788, în plină desfășurare a războiului ruso-turc din 1787-1791. Trecând Nistrul, trupele ruse ocupă, în august 1788, orașul Iași, iar în luna următoare capitulează garnizoana otomană din cetatea Hotin. Maiorul secund von Raan, înrolat în armata rusă și participant la acest război, scria, la 8 noiembrie 1788, în timp ce se afla în lagărul de lângă Ţuţora, că generalul Saltîkov, căruia turcii i-au predat cetatea Hotin, urma să părăsească această cetate și, trecând prin Bălţi, avea să poposească cu corpul său în Chișinău, pentru a staţiona aici19. După von Raan, către data de 12 noiembrie 1788, situaţia militară pe frontul dintre Prut și Nistru era următoarea: forţele armate musulmane, impuse să se retragă, s-au oprit în apropierea cetăţii Bender (Tighina), tătarii ocupând poziţii în împrejurimile satului Sălcuţa, iar turcii – în zona Căușenilor.

Biserica în perioada de la înălţare până la demolare

Conform datelor expuse în lista bisericilor basarabene existente la 1812-1813, întocmită de cercetătorul Ioan Halippa pe baza informaţiilor extrase din formularele depozitate în Arhiva Consistoriului din Chișinău, cea mai veche menţiune relativă la biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din Chișinău datează din anul 1804. În privinţa ei se detalia în formular că era „de piatră; înzestrată suficient cu obiecte de cult, odăjdii și cărţi.”

Impus de noua conjunctură politică, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni părăsește reședinţa sa de la Iași și, în ultimele zile ale lunii septembrie a anului 1812, sosește la Chișinău, unde se stabilește împreună cu personalul său „în casele de lângă biserica Sf. Voievozi Mihail și Gavriil din Chișinău, o mănăstire metoh a Galatei din Iași.”

Pe data de 30 septembrie 1812, Bănulescu-Bodoni semnează o dispoziţie, din care cităm: „Ca urmare a încorporării în Imperiul Rus a regiunii Moldovei situate între Prut și Nistru, în care Sf. Sinod a proiectat înfiinţarea unei eparhii noi, încredinţându-ne nouă conducerea ei, decidem: Pentru soluţionarea problemelor duhovnicești să fie instituită dicasteria, numită, până când puterea supremă va aproba în mod special, Dicasteria Exarhicească din Chișinău”. În continuare sunt nominalizaţi membrii desemnaţi ai dicasteriei, apoi sunt enumerate feţele bisericești numite la catedrala Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din Chișinău: protopop al catedralei – protopopul Petru Kuniţki, veșmântar33 – protopopul Gheorghe Rodostat, preot-prim – protopopul
Alexei Gubski, preot secund – preotul Ilie Goriţîn, protodiacon – diaconul Moisei Cerneavski, diacon – Ioan Mișceakovski, dascăli – Simion Pisarevski, Afanasie Volohov, Ivan Olșevski și Simion Buhanevici.
Astfel, în virtutea acestei dispoziţii a renumitului prelat, biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din Chișinău este declarată catedrală. Însă, oficializarea hotărârii mitropolitului de a o ridica la rang de catedrală se produce abia la 21 august 1813, când împăratul Alexandru I a promulgat proiectul privind înfiinţarea Eparhiei Chișinăului și Hotinului, prin care Bănulescu-Bodoni a solicitat „să fie desemnată drept catedrală arhierească biserica Sf. Mihail din Chișinău, care este mitoc al mănăstirii Galata din Iași, subordonată patriarhului Ierusalimului.”

Un timp, în faza iniţială după inaugurarea Seminarului Teologic din Chișinău, eveniment ce s-a produs la 31 ianuarie 1813, această instituţie de învăţământ ecleziastic și-a desfășurat activitatea într-o casă din curtea catedralei Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil.

Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil a avut statut de catedrală până la 15 octombrie 1836, când a fost sfinţită catedrala Nașterea Domnului, a cărei piatră de temelie a fost pusă la 11 mai 1830. La biserică au rămas să slujească în continuare preoţii Ioan Mujarovski și Ioan Zenghin.
În 1837, biserica dispunea de case proprii pentru preoţi, acoperite cu șindrilă. Ea mai avea și casă parohială, zidită din piatră, și o prăvălie de cărămidă, în care se vindeau lumânări. Se păstrau registrele parohiale de stare civilă începând cu anul 1815. În limitele parohiei locuiau 1 033 de oameni. La 1874, biserica era acoperită cu tablă de fier. Într-o casă cu un nivel din curtea bisericii locuiau parohul și cântăreţul acestui locaș. Serviciile divine se oficiau în limba rusă. În preajma bisericii se afla Consistoriul Duhovnicesc.

Bisericile românești în perioada sovietică

La 28 iunie 1940, în urma ultimatumului înaintat României, în care Uniunea Sovietică a formulat pretenţii teritoriale neîntemeiate asupra Basarabiei și Bucovinei de Nord, trupele sovietice au invadat aceste teritorii românești și, instaurând aici un regim de teroare. Constrânși de circumstanţele politice ce au intervenit subit, mulţi basarabeni, inclusiv feţe bisericești, s-au refugiat în dreapta Prutului. Printre aceștia s-a numărat și parohul bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din Chișinău, preotul Paul Mihail, care s-a oprit la Iași.

În ziua de 31 octombrie 1942, biserica a fost vizitată de regele Mihai al României, însoţit de regină și miniștri, cărora preotul Paul Mihail le-a prezentat exponatele muzeale, inclusiv bisericuţa de lemn adusă de la Cornova, ca mărturie de artă bisericească veche. A doua zi, 1 noiembrie, în faţa unui public numeros, a fost inaugurat Muzeul Bisericesc, amenajat din iniţiativa preotul Paul Mihail în vechea reședinţă mitropolitană restaurată.

Prin decizia din 1943 a Ministerului Culturii Naţionale și Cultelor a fost desfiinţat postul doi de preot de la biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din Chișinău (Catedrala Veche). Drept urmare, la 1 februarie 1943, titularul postului doi de la această biserică, preotul Constantin Murea, a fost transferat la catedrala din Chișinău.

 

Istoria bisericii a fost scrisă de Dinu Poștarencu, titlul articolului fiind „O biserică dispărută din Chișinău: Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. Articolul a fost publicat în cartea Identitățile Chișinăului, ediția a doua. Cartea a apărut la Chișinău, în anul 2015, istoricul Sergiu Musteață fiind coordonatorul ediției. 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: