Până pe la 25 de ani, cuvântul călătorie semnifica pentru mine mersul la mare o dată pe an, regulamentar, cu câteva arsuri pe spate și cu o oboseală cronică după. Eram ferm convinsă că anume așa arată oboseala și că anume așa trebuie să ne relaxăm după un an plin. În final, reveneam acasă și mă simțeam ușor dezamăgită pentru că sedentarismul acelui tip de călătorii mă sufoca. Toate astea au durat până în momentul în care mi-am cunoscut soțul. Lăsând de o parte marea mea fericire de femeie, soțul meu a venit la pachet cu o pasiune aparte pentru a călători și când zic asta mă refer la faptul că acesta avea la el mereu pașaportul și era gata oricând să o luăm din loc. Pe mine asta mă fascina, pentru că el mi-a deschis cumva orizontul (da, știu că sună ca un clișeu) spre a călători intens și, de ce nu, eficient, chiar dacă acest cuvânt poate părea desprins din cu totul altă poveste.

După câțiva ani buni cu călătorii la activ în cele mai diferite țări din Europa, de la Italia, Germania și până la Serbia, Bosnia sau Croația, iată câteva concluzii pe care le-am desprins și sunt gata să le împart cu voi.

  1. Călătoriile pot fi o diversitate culturală deosebită. Sigur, poți alege să mergi în Turcia, la mare, cu un cocktail rece și să savurezi briza. Sau poți să mergi în Dubrovnik, într-o zi ploioasă și să mănânci cei mai buni burgeri de pește la care poți doar să visezi. Sau poți să bei bere craft într-un fost cinematograf din Sarajevo. Dacă ești adeptul călătoriilor active, atunci recomandarea mea e să îți trasezi o hartă, pe puncte, în care să alegi altfel de destinații, mai diferit. Și o să te miri, dar și la nivel național poți găsi locuri mai puțin cunoscute sau mai puțin frecventate de turiști. De exemplu, șocul meu cultural au fost muzeele din Sarajevo, dedicate genocidului din Srebrenica, pe care cel mai probabil nu le voi uita niciodată.
  2. Călătoriile pot fi un punct de pornire pentru o altfel de educație. Acest motiv se aplică mai ales dacă vă place să călătoriți cu copiii. Dacă o faceți din fragedă copilărie, atunci puteți încet să înlocuiți treptat zonele de agrement clasice cu spații istorice. De exemplu, fetița mea s-a jucat de minune într-un castel medieval din Ungaria. Aici face diferența abordarea pe care o vreți și dacă sunteți (sau nu) în căutarea confortului.
  3. Călătoriile pot fi o temelie a unei relații sănătoase. Evident, nu există nici un cuplu, cred, care nu s-ar fi ciondănit într-o călătorie, este ceva absolut firesc. Important e să găsiți acele puncte comune de sprijin, să înțelegeți că puteți avea un ritm comun sau să-l ajustați împreună. De exemplu, eu sunt foarte matinală și alegeam să-mi beau cafeaua singură, să citesc o carte și să îmi fac un plan al zilei, căutând locuri de vizitat, restaurante unde să gustăm mâncare tradițională. Încercați să împărțiți rolurile, de exemplu eu eram responsabilă de localurile pe care le vizitam pentru delicii gastronomice. Veți fi mirați probabil, dar locurile unde se mănâncă bine, de regulă, nu sunt cele de pe bulevardele principale. Iată de ce, am mâncat cele mai bune dolma în Bosnia, într-o curte interioară a unei case, care avea doar un afiș stradal micuț sau am băut cea mai bună bere într-o berărie care funcționa alături de un service auto.

Vă îndemn să călătoriți altfel, nu pentru că asta e despre exclusivism, ci pentru că o să începeți să resimțiți intensitatea altfel și s-ar putea să aveți o cu totul altă perspectivă asupra lumii în care trăim.

Distribuie articolul: