Dr. în psihologie Aurelia Balan vine cu răspunsul la cea mai frecventă întrebare: „De ce aș vorbi cu un psiholog?”. Despre cum percep oamenii vizita la specialist, despre așteptările greșite pe care le au, dar și cum te poate ajuta un psiholog, citiți în materialul de mai jos.

De ce aș vorbi cu un psiholog?

Oamenii au diverse percepții ale oamenilor când vine vorba de utilitatea unui psiholog:

Mai întâi confuzia încă prezentă între psihiatru și psiholog și replică iritată – „Nu sunt nebun, dom-le’, de ce să merg la psiholog?!” – replică ce-mi amintește de unii elevi, colegi ai copiilor mei, care-mi spun, când mă văd trecând prin școală: „Doamnă, luați-l pe colegul meu la cabinet, că are probleme cu capu’…”. Această asociere între psiholog și psihiatru determină un fel de reținere și jenă față de consultarea unui psiholog, ca și cum gestul ar echivala cu recunoașterea unei boli de care nu poți decât să te rușinezi și care te împovărează cu disprețul public.

Apoi, oamenii au două reacții opuse față de întâlnirea cu un psiholog: fie temeri și neîncredere, fie așteptări foarte înalte. Ori nu prea cred că psihologul le-ar putea fi de vreun folos (citez din memorie: „cum ar putea psihologul să mă facă să mă simt mai bine, dacă el nu poate schimba nimic concret din situația grea în care mă aflu?”); ori își închipuie că el ar fi un fel de magician care le rezolvă problema, dacă nu cu o baghetă, măcar cu o rețetă care să conțină sfaturi eficiente.

Am întâlnit și categoria acelor oameni care caută un specialist în „reparații”, venind la psiholog cu dorința de a-i schimba pe cei care le fac viață grea, de a-i repara oarecum pe cei cu care trăiesc: soți, copii, părinți, colegi (replică ce-mi vine în memorie, de astă dată este: „celălalt are o problemă, nu eu, faceți ceva cu el, în timp ce eu aștept afară …”).

Există, la unii oameni, și un fel de fascinație față de psihologul pe care îl văd ca pe un înțelept capabil să citească în sufletul lor și să le spună ceva memorabil, profund sau adevărat, deschizându-le probabil un fel de poartă spre ei înșiși.

Fascinația lasă locul uneori fricii: dacă psihologul descoperă cine știe ce în mintea oamenilor sau, mai rău, dacă le „spală” creierul?! Toate aceste percepții sunt justificate, cred eu, și de lipsa îndelungată, în rândul publicului larg, a informațiilor despre psihologia aplicată și despre specificul ajutorului psihologic.

Abia în ultimii ani, prin cărți de psihologie practică și prin oferte psiho-educaționale, începe să se umple acest gol, iar lumea să se dumirească la ce e bun un psiholog. Există desigur răspunsuri la întrebarea din titlu și, implicit, la părerile oamenilor despre ce poate și ce nu poate psihologul de bună calitate umană și profesională. Discuția cu un psiholog este indicată tuturor persoanelor care au nevoie de susținere ori care doresc să facă schimbări importante în viața lor.

Psihologul nu e neapărat medic, dar se întreabă ce mesaj despre viața pacientului transmite corpul când se îmbolnăvește și cum ar putea psihicul să ajute la vindecarea organismului. Nu se ocupă de cei care „au probleme cu capul”, dar se apleacă spre cei care au tot felul de dificultăți sufletești (cine nu are, de fapt?): cu ei înșiși, cu ceilalți, în familie, la școală ori la serviciu. Nu prescrie rețete, ci folosește în profunzime darul care ne leagă unii de alții: cuvintele. Merge, însă, dincolo de cuvinte și poate să asculte suferința, singurătatea, neliniștea, furia, tristețea, frica, amăgirea și dezamăgirea … și alte câte vor mai fi amestecate în experiență oamenilor. Și ascultându-le, oferă timp, loc și atenție celor care se luptă cu aceste stări… Iar luptătorii se pot simți mai puternici când sunt ascultați și lupta poate părea mai ușoară, ori inutilă, ori cu sorți de izbândă. Și ceva se schimbă în oameni, chiar dacă, în contextul lor de viață, psihologul nimic nu poate schimba.

Psihologul se abtine sa dea sfaturi, dar îi poate însoți pe cei care le caută, oferindu-le informații necesare ori potrivite, puncte de vedere ori perspective noi. Și astfel alternativele, soluțiile dorite apar din căutarea și trăirea celor în cauză, iar nu aduse din afară de psiholog.

Nu e magician, dar cu siguranță poate provoca transformări, așa cum se întâmplă în orice întâlnire de la om la om, dacă atinge un anumit grad de profunzime și onestitate (cum este de dorit în cazul consilierii și al psihoterapiei).

Schimbările nu sunt neapărat spectaculoase, neprevăzute și rapide, ca în magie. În psihologie, e nevoie de timp și de implicare din ambele părți pentru că din jobenul negru și țeapăn al unor stări negative să iasă porumbelul acceptării ori al încrederii, sau ca din cutia străpunsă de cuțite a stimei de sine să iasă sentimentul întreg și viguros al propriei valori…

Citește și: Dr. în psihologie Aurelia Balan, despre alegerile pe care le faci în viață: „Trăiește azi cu sufletul”

Nici nu-i poate repara pe ceilalți de care se plâng unii oameni, dar poate să ii asiste pe aceștia să repare ei înșiși ce este de reparat în relațiile lor, ori să facă singuri, dată viitoare, înlocuirile necesare.

Dacă ești implicat într-o relație de cuplu, la fel, varii sunt motivele pentru care e indicat să apelezi la o consiliere psihologică. Printre cele mai profunde și complexe situații se numără: certurile frecvente, indecizia de a rămâne sau nu în relație, infidelitatea, disfuncțiile sexuale, gelozia, violența de orice tip. Schimbările majore din evoluția cuplului, la fel îi poate determina pe cei doi să ajungă în cabinetul psihologic. Enumer aici, de exemplu, apariția unui copil, șomajul, schimbarea locului de trăi, pierderea unui prieten sau rudă apropiată.

Nu ești nebun

Deci, nu ești nebun dacă mergi la psiholog, din contra, ești o persoană conștientă care vrea să aducă calitate vieții sale. În întreaga lume oamenii apelează la serviciile de consiliere psihologică din motive variate: pentru că viața le este perturbată de diferite simptome fizice: insomnii, atacuri de panică, tendința de plânge ușor, neputința de a vorbi, astm, boli cardiace, afecțiuni neurologice; pentru că sunt copleșiți de ceea ce simt: frică, furie, revoltă, timiditate, confuzie, nemulțumire, anxietate, nefericire, vinovăție; din cauza că relațiile cu cei din jur nu sunt așa cum și le doresc: incapacitatea de a comunica cu copiii, partenerul, părinții, colegii de la muncă, prietenii; pentru că au tendința de a repeta un lucru deși acesta le face rău: se ceartă des cu cei din jur, acceptă să fie abuzați de partener, șef sau părinți; au tendința de a se lăsa prinși în comportamente obsesive; din cauza că în trecut au trăit o experiență traumatizantă care se resimte și acum: au crescut într-o familie disfuncțională, au pierdut un părinte, au trecut printr-un divorț, au pierdut un copil, au rămas fără locul de muncă, au fost abuzați emoțional sau fizic, cineva apropriat din familie s-a îmbolnăvit; pentru că trec în momentul actual prin situații stresante sau problematice: urmează să aibă un copil și nu știu ce se va întâmpla, au devenit părinți și lucrurile nu mai sunt că înainte, sunt în pragul unui divorț, sunt pe punctul de a-și pierde locul de muncă; pentru că simt nevoia să știe mai multe despre ei, să-și îmbunătățească calitatea vieții.

Motivele tale pot fi similare cu ale altor oameni sau nu, dar indiferent de natura lor, psihologii îți sunt alături pentru a le depăși.

Prin oferta diversificată de lucru, psihologul îți va facilita drumul spre primul pas în a te cunoaște, crește și a deveni ceea ce îți dorești; te va ajuta să îți dai seama de ceea ce simți, să înțelegi anumite probleme, să îți regăsești echilibrul, liniștea și forța de a trăi.

De asemenea, vei putea dezvolta noi strategii, atât de relaționare, cât și de rezolvare a anumitor probleme. De asemenea specialiștii psihologi oferă servicii de testare a angajaților, traininguri pentru dezvoltarea profesională și personală.

În concluzie, ceea ce face psihologul este să le transmită oamenilor, indirect: „Puteți să vă vindecați, să evoluați, să fiți mai mulțumiți cu viața voastră, eu sunt cu voi în acest moment, pe drumul vostru, ca și cum aș ține deschisă, în noapte, o benzinărie la care ați oprit să alimentați motorul vieții, mai aveți drum de făcut, cine știe pe unde și în ce condiții, măcar să va umpleți rezervorul… fiecare cu tipul sau de motor și cu nevoia să de combustibil … ”, spune dr. în psihologie, Aurelia Balan.

Vezi și: Dr. în psihologie, Aurelia Balan, despre cum pregătim copilul de școală pentru a căpăta încredere și atitudine pozitivă față de învățare

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: