Astăzi, la amiază, deși erai obosit, nu te puteam nicicum convinge să dormi. Erai distrat și nimic din ceea ce făceam înainte ca să te adorm nu funcționa. Fratele tău mai mic, nici el nu putea adormi, gălăgie, sustrageri constante din partea ta, lovituri copilărești.n Fierbeam. Simțeam că îmi pierd cumpătul. Mă rugam să mă pot abține. Dar nu mi-a reușit.

Am strigat iar tu, pe bună dreptate, te-ai speriat de fața mea amenințatoare. Te uitai la mine cu ochișorii ăia nevinovați și ai început să plângi. Cu lacrimile fierbinți curgându-ți pe obraji, ai întins mâinile spre mine zicând „mami, mami!”.

Toată vina din Univers a năvălit peste mine în acele clipe. Te-am îmbrățișat și mi-am cerut zeci de scuze de la tine, te-am sărutat pe toată fața și îmi venea să plâng gândindu-mă că te-am făcut să plângi. Tu îmi repetai „te scuz, mami, te scuz!” dar eu simțeam că nu merit.

Eu nu aș fi vrut să mă fi văzut dintr-o parte. Când mă gândesc la toate trăsăturile feței pline de manie pe care le aveam în acele momente, la gândurile amenințătoare, la dinții crișcand, la sângele care îmi pulsa la viteză maximă prin vene, mă înfricoșez. Nu mai vreau să vezi sau să simți așa ceva.

Eu vreau să îmi cer iertare, primul meu copil.

  • Iartă-mă pentru că prea rapid în brațele mele și-a făcut loc altcineva.
  • Iartă-mă că, uneori, noaptea, când mă strigi să vin la tine în camera ca să adormi în căldura îmbrățișării mele, nu pot veni. Iartă-mă că trebuie să îl alăptez pe fratele tău care tocmai s-a trezit.
  • Iartă-mă că prea des ți-am zis să faci liniște, deși tu te jucai cu atâta entuziasm, ca să nu îl trezești pe fratele tău.
  • Iartă-mă că prea devreme a trebuit să împărți jucăriile tale deși vroiai să te mai simți stăpân pe ele.
  • Iartă-mă că nu mereu pot merge cu tine să îmi arăți ceva în timp ce mă ocup de frățiorul tău.
  • Iartă-mă pentru toate dațile când nu m-am putut controla și te-am certat pe nedrept.
    Iartă-mă pentru zilele în care a trebuit să plecăm mai degrabă de la terenul de joacă pentru că fratele tău era prea obosit.
  • Iartă-mă că timpul meu prea devreme s-a împărțit la doi.

Dar eu încerc.

  • Încerc să vă port pe amândoi în brațe cât de des pot.
  • Încerc să vin la tine în unele nopți când tu te trezești iar fratele tău deja a mâncat. Și adooor acele clipe, le savurez și îți ascult fosăitul minute în șir.
  • Încerc să încurajez firea ta energică pe parcursul zilei și să găsesc activități liniștite când fratele tău doarme.
  • Încerc să îi explic celui mic că anumite jucării tu nu vrei să le împărți și e absolut ok.
    Încerc să te implic în tot ce fac ca să îți arat ori de câte ori pot că ești la fel de important pentru mine.
  • Încerc să văd ce se ascunde în spatele acțiunilor tale și să am o reacție iubitoare.
  • Încerc să reduc din timpul care înainte era rezervat doar pentru mine și să ți-l ofer ție.

Și deși nu mereu îmi reușeste, eu știu că tu ești fericit.

O văd în ochii tăi ori de câte ori îl vezi pe fratele tău și fugi entuziasmat la el să îl îmbrățișezi.

…când dacă îl ia cineva în brațe pe cel mic tu îi spui cu voce protectiva să mi-l dea înapoi că e fratele tău.

…când vă jucați împreună în cada plină cu spuma și tu te maimuțăresti creativ ca să îl faci să râdă.

…când nu ai răbdare să se trezească dimineață și găsești zeci de argumente să mergem să îl trezim.

…când mergi să îi dai un pup și, după ce îl îmbrățișezi prea strâns, îi zici cu vocea ta dulce și nevinovată: „Nu plânge, nu plânge. Eu doar te-am cuprins. Eu tare te iubesc, taaaare ”.

Astăzi, și mereu, mulțumesc pentru Tine, primul meu copil. E un privilegiu să fiu MAMA TA!

Distribuie acest articol dacă ești mândră de primul tău copil.

Nu uita să dai Like paginii mele de Facebook și să mă urmărești pe Instagram pentru mai multe articole bune și încurajări zilnice.

Cu drag,   

Diana Ivanov, de două ori mamă la 22 <3 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: