Iarna a venit mai devreme decât cea calendaristică, așa că e numai bine să ne încălzim, pe ger și ninsoare, la cald. Și să admirăm o comedie. Exact asta ne propun cei de la Teatrul Național „Eugene Ionesco”, iar pentru zilele de 1 și 2 Decembrie ne-au pregătit spectacole care să ne încălzească de bucurie.

1.12 – „Arta convieţuirii ”, #Comedie de Yasmina Reza în Regia lui Petru Vutcărău

Subiectul central este frustrarea vieţii de cuplu. Totul începe în salonul familiei Vallon, unde soseşte cuplul Reille, al căror băiat l-a lovit cu un băț peste față pe Bruno Vallon, lăsându-l fără doi dinți. Începutul conversaţiei dintre părinţi este diplomatic, civilizat, în încercarea de a păstra bunele maniere și respectul reciproc. Treptat însă totul degenerează într-o confruntare agresivă în urma căreia ies la suprafaţă toate nemulţumirile vieţii de cuplu.

 

Spectacolul este o comedie care vă va face să ieşiţi din rutina cotidiană și să revizuiți toate problemele ce țin de arta conviețuirii.

2.12 – „Iubirea la proști”, #Comedie romantică de Francis Veber în regia lui M. Chris Nedeea

O comedie franceză, cu umor rafinat și replici explozive, unde situațiile absurde și confuziile amuzante se țin în lanț. Regizată de M. Chris Nedeea (România), după un text de Francis Veber.

 

Pierre, directorul unei edituri franceze, are obiceiul de a participa la dinee cu proşti, un fel de petreceri burgheze la care invitaţii vin însoţiţi de un „prost” spectaculos, care nu ştie că îi revine onoarea şi plăcerea de a fi bătaia de joc a participanţilor la dineu preţ de o seară. În seara cu pricina, Pierre se îmbolnăveşte şi nu mai merge la dineu, unde era aşteptat împreună cu François Pignon, un jovial şi binevoitor conţopist, pasionat de modele în miniatură din chibrituri, care urma să joace rolul prostului. Şi îl joacă, dar nu la dineu, ci acasă la Pierre, unde totul devine imprevizibil, totul se încurcă, înaintând spre un deznodământ în efect de domino. Prin scenă se perindă, vreme de o oră şi jumătate, diverşi şi diverse, casa lui Pierre transformându-se într-un spaţiu de trecere, în care nimic nu mai e ce-a fost.