Tatiana Enachi este avocată și are deja multe dosare la activ. Are și un criteriu după care le selectează: nu ia un dosar dacă nu e sigură că are șanse de câștig și ne-a declarat cu sinceritate că nu ia dosare pentru profit. Dacă a întâlnit discriminare în această profesie - DA, a întâlnit, însă orice situație a învățat-o și o lecție. „Știu acum că pregătirea profesională solidă este răspunsul dacă vrei să spargi tavanul de sticlă al preconcepțiilor, al discriminării pe bază de sex, etc”, declară avocata Tatiana Enachi.

Tatiana, cred că e banală întrebarea, însă ne-ar clarifica multe aspecte: cum ai ajuns la drept?

Am fost deprinsă ca mereu să verific singură dacă este așa sau altfel, să nu cred ce zice lumea… un fel de încăpățânare aș zice eu. M-am ambiționat să-mi demonstrez mie, în primul rând, că nu este greu să fii admis la drept la buget și am fost plăcut surprinsă când mi-am citit numele în lista mică a celor admiși. Mai mult decât atât, mereu am avut un spirit foarte puternic de a face totul corect și de a cere de la toți să nu comită nedreptăți. În cazul meu, cred că simțul dreptății s-a dezvoltat din copilărie și s-a perpetuat de-a lungul timpului, fiind influențată și de tăticul meu, care, chiar dacă este profesor, a luptat dintotdeauna cu încălcările din mediul unde lucra sau locuia, devenind un model pentru mine.

De ce anume avocatura este specializarea pe care ai mers și cum te reprezintă acestă profesie?

Am ales avocatura cu mult timp înainte să știu că de fapt la Drept trebuie să studiez. De când eram prin clasele V-VI la școala din satul Ciuciulea, raionul Glodeni îmi doream să învăț foarte bine, pentru a putea fi avocată și a avea posibilitatea de a-i ajuta pe toți cei care au fost nedreptățiți în viață. Îmi imaginam cum decurg pledoariile mele, iar cei din sala de judecată se emoționează până la lacrimi împreună cu judecătorul la auzul faptelor expuse de mine și se face dreptate, la final. Acum, peste ani, pot afirma cu tărie că am făcut alegerea corectă și practic o profesie care îmi place nespus, nu mă plictisesc nicicând, iar oboseala este plăcută, nu epuizantă. Satisfacția și fericirea pe care le simt atunci când clientul, cu lacrimi de recunoștință în ochi, îmi spune un mare mulțumesc că l-am ajutat să obțină echitatea, nu poate fi echivalată cu nimic altceva, cu atât mai mult că profesia pentru care m-am pregătit este o permanentă provocare intelectuală.

Ce te-a învățat experiența profesională, dincolo de multe istorii de viață pe care îți este dat să le auzi/trăiești zilnic?

În fiecare zi am parte de o lecție de viață, mereu îmi doresc să sparg rutina. Am constatat că un articol citit de o sută de ori, are o sută de înțelesuri, deoarece faptele sunt de fiecare dată altele, la fel și situațiile. Cea mai importantă lecție învățată ar fi că trebuie să ai încredere în ceea ce spun oamenii, dar în egală măsură să păstrezi rezerve, pentru că fie că nu ți-au spus tot, fie că ce ți-au spus, dar mai este ceva în altă parte, de care ei nici nu-și dau seama. Astfel, nu e cazul să „dai vacanță” conștiinței, ci să fii mereu atent la tot ce implică o decizie la sfârșit. Am mai înțeles că pentru a fi un avocat bun, trebuie să ai mereu neliniște, curiozitate și să nu crezi o clipă că ce ai învățat este definitiv.

Dacă tot s-a ajuns la calități, care să le posede o femeie pentru a deveni avocată?

Nu cred că există diferențe în raport cu bărbații. Motivația contează în fiecare caz în parte, deoarece profesia trebuie urmată doar dacă există vocație. Reputația pe care un tânăr o dobândește și și-o însușește ca avocat este esențială pentru succesul său. Prima impresie, prestanța și ținuta fizică și morală sunt aspecte importante, însă reputația este cea care te precede. În avocatură vinzi servicii, vinzi consultanță, imagine chiar… Însă nu este recomandat să te vinzi pe tine însuți, ca persoană. Iar pentru o femeie, care practică avocatura, mai este esențial să găsească acel echilibru între viața de familie, copii, soț și activitatea profesională, fără a neglija vreo parte.

Care este cazul cel mai interesant, întortocheat sau deosebit pentru care ai pledat în judecată?

Fiecare cauză aparte este foarte diferită de alta și din orice dosar înveți și descoperi lucruri noi, chiar și atunci când crezi că ai văzut deja totul pe această categorie de dosare. Mi-au adus poate satisfacție mai mare cazurile apropiaților mei, spre exemplu atunci când am obținut respectarea drepturilor pentru mămica mea și am simțit că este mândră și împlinită de realizările și profesia mea. Sunt mândră de cazurile în care, deși legea era de partea mea, eram conștientă că am șanse puține și am mers pe intuiție. Uite, atunci au fost cazurile cele mai deosebite pentru mine, care mă copleșesc cu energie pozitivă și cu speranța în posibilitatea realizării dreptății în societatea noastră.

Pe ce valori, dincolo de cuvântul legii, se ține activitatea unui avocat?

„Avocatură” înseamnă concizie, tenacitate, argumentare, spontaneitate, retorică și multă responsabilitate.  A fi avocat înseamnă, pentru mine, posibilități infinite de a te dezvolta profesional, multe arii în care un tânăr se poate specializa, posibilități de a participa la nivel decizional într-o multitudine de situații de fapt și de a simți că ai realizat ceva bun datorită calităților și cunoștințelor utilizate. Iar pentru că îmi place și admir mult teatrul, aș putea afirma că avocatura este un spectacol dramatic și pentru a juca rolurile la nivel este necesară multă muncă de creație și construcție din partea avocatului.

Este loc de discriminare/ sexism în această profesie? Mai este considerată una masculină?

Pot vorbi doar din perspectiva personală. Am participat la un concurs în cadrul Consiliul național pentru asistență juridică garantată de stat și am trecut toate etapele, însă, în cadrul interviului, am fost întrebată cum voi putea face față lucrului dacă am copil de trei ani acasă, mai ales că vor fi chemări și noaptea, iar eu sunt femeie etc. În pofida răspunsurilor corecte și corespunderii postului, nu am fost admisă, pe când alți colegi bărbați au fost trecut concursul, chiar și cu unele erori comise. Nu știu dacă aș putea concluziona ferm că este discriminare în profesia noastră, dar știu cu certitudine că pe alocuri, mai este considerată una masculină. Știu acum că pregătirea profesională solidă este răspunsul. Dacă vrei să spargi tavanul de sticlă al preconcepțiilor, al discriminării pe bază de sex, al ideilor negative despre femei, pe care le cunoaștem cu toții, încrederea de sine și cunoștințele temeinice profesionale sunt instrumentele pe care le ai la îndemână, restul mai mult dăunează.

Cum ai reușit să treci peste implicarea emoțională în cazurile tale, mai ales cele vulnerabile, de familie, etc?

Nu am reușit. Nici acum nu pot afirma că sunt rece și nu mă atinge nimic, dar nici nu mi-aș dori acest lucru, în pofida sfaturilor unor colegi cu mai multă experiență în domeniu. Pentru mine este esențial să am o motivație interioară în fiecare caz aparte, să simt că pot curma o nedreptate. Prefer să preiau doar cauzele care, în viziunea mea, pot fi câștigate, refuzând să mă apuc de un dosar doar pentru profit.

 

Foto: Arhivă personală