Daniela Donici și DigitalMust Vlog au provocat-o pe tânăra poetă Ioana Isac la o discuție despre cărți și digital. Au discutat despre curajul de a scoate o carte în Republica Moldova, câte profesii trebuie să aibă un poet, dar și multe alte subiecte interesante puteți vedea din reportajul video. 

Fiind întrebată cât citește în medie pe zi, Ioana mărturisește că deși n-a calculat în minute, aceasta se străduie să citească cel puțin 10-15 pagini pe zi. Are pe noptieră o carte care o ghidează cumva în fiecare zi. Mai citește și cărți ce țin de facultate, pentru că face masteratul la litere și deja articolele, care le găsește pe internet. Dacă e să vorbim cât citește în decursul unui an, aceasta spune că citește mai mult de 70 cărți.

„Pentru mine cititul e o ocupație și o practică zilnică. Mie mi se pare imposibil să scrii dacă nu citești, trebuie sa ai un vocabular, un bagaj, trebui să știi ce scriu ceilalți pentru ați găsi nișa ta de scris. Apropo, citisem undeva că poezia e un fel de a fi și în momentul în care tu nu comunici cu cărțile, nu poți să ai spiritul tău și deosebirea ta de ceilalți. De altfel, cum se întâmplă și cu oamenii, trebuie să vorbești cu mulți oameni ca să poți să te găsești pe tine și să înțelegi, cine ești tu în această societate”, spune Ioana.

Să scoți o carte în Republica Moldova nu e atât de ușor precum pare la prima vedere. Tânăra poetă afirmă că dacă îți dorești să scoți o carte în Republica Moldova este un risc, este un risc ca să nu fii descoperit și să nu fii citit și este un risc ca să trăiești la sigur nu din bani, pentru că cărțile nu-ți aduc venit.

„Ei confundau librăria cu libertatea” este cartea la care Ioana a muncit timp de 10 ani. Cu toate că în tot acest timp a scris peste 300 de poezii, doar 45 din ele au fost publicate. „A fost foarte dur să fac o selecție, a fost dur din considerentul că unele poezii chiar nu am vrut să apară acolo, pentru că au avut o conotație și o tentă sentimentală pentru mine și nu vroiam să fie pe foaie, ceea ce-am simțit și ceea ce-am scris la momentul acela, altele din contra am ținut dinadins și era foarte important pentru mine ca să apară în această carte și așa a și fost, alegeam cam pe cât de comună ar putea fi poezia”, povestește poeta.

Ceea ce este cel mai interesant însă este faptul că în cartea Ioanei nu există semne de punctuație. Din motiv că ea a avut intenția să lase spațiu și libertate ca fiecare să citească așa cum vrea el. Tânăra consideră că fiecare cititor vine cu background-ul său din spate, cu emoțiile și experiențele sale de viață, și ea nu are nici un drept să-i impună virgule și semne de punctuație, unde trebuie să se oprească sau unde e pauză lungă.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: