Un studiu recent, publicat în Child Development, arată că ar exista o legătură între părinții severi și problemele socio-emoționale ale copiilor, inclusiv hiperactivitatea.

Ne dorim să creștem copii puternici din punct de vedere mental, echilibrați și de succes. Aplicăm diferite tehnici de parenting în speranța că micuții nostri vor ajunge niște adulți siguri pe ei, gata să ia viața în piept și să facă față cu ușurință provocărilor care le ies în cale. Unii părinți sunt stricți, severi în timp ce alții sunt îngăduitori. Unii sunt vigilenți, în timp ce alții sunt distanți.

De altfel, psihologii au ajuns la concluzia că există, în linii mari, patru stiluri de parenting practicate frecvent de către părinți: stilul autoritar, stilul permisiv, democratic și neimplicat. Dintre acestea, se disting două stiluri mai des întâlnite, și anume: permisiv şi autoritar, potrivit qbebe.ro.

Părintele permisiv este, mai degrabă, un prieten pentru copilul său. Preferă să evite conflictele și îi permite copilului său să facă, în mare parte, ce vrea, neavând așteptări de la el. Acceptă cu ușurință manifestările emoționale ale copilului, îl consolează atunci când are nevoie, dar nu-i oferă prea multe sfaturi. Un părinte permisiv este foarte atent la nevoile copilului său și încearcă să rezolve toate problemele pentru el.

Psihologii sunt de părere că un copil crescut în acest fel poate deveni un adult egoist și frustrat atunci când va veni momentul să respecte niște reguli stricte (la locul de muncă, de exemplu). Fiind obișnuit să primească orice fără a oferi ceva la schimb, sunt șanse mari să dezvolte probleme relaționale cu oamenii din jurul său.

Părintele autoritar, strict, sever, impune copilului său standarde ridicate, nu îi dă șansa de a face alegeri și nu are răbdare și nici toleranță față de comportamente ale copilului pe care le consideră inacceptabile. Copilul nu trece niciodată peste regulile impuse de teama pedepselor, prin urmare există riscul ca acesta să devină un adult retras și obedient. De asemenea, există riscul ca aceștia să fie hiperactivi.

Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au ajuns la această concluzie în urma unui sondaj care a urmărit comportamentul copiilor britanici de la naștere până la vârsta de 17 ani, colectând informații aproximativ o dată la doi ani. În cadrul sondajului, părinții au fost întrebați cât de des au folosit tactici parentale dure, cum ar fi țipatul, plesnitul sau mustrarea; dar și tactici precum ignorarea copilului, trimiterea acestuia în camera lui sau limitarea accesului la dulciuri, jocuri sau orice altă activitate care îi face plăcere copilului.

Cercetătorii au descoperit că ar exista o legătură între stilul de parenting aspru și hiperactivitatea copiilor. Mai exact, copiii ai căror părinți s-au dovedit a fi aspri și severi au prezentat semne de hiperactivitate. Un copil care este mereu forțat să se comporte „așa cum trebuie”, iar când nu se întâmplă acest lucru este pedepsit sau este supus altor forme de control psihologic, va ajunge să dezvolte cu timpul probleme emoționale și de comportament.

„Constatările nu numai că evidențiază faptul că practicile parentale, cum ar fi plesnitul sau țipatul, pot avea efecte dăunătoare asupra sănătății mintale a copiilor, dar și faptul că micuții care prezintă probleme de comportament pot pune o presiune suplimentară asupra comportamentelor parentale materne”, au scris cercetătorii.

Părinții care sunt deseori autoritari și severi cu copiii lor sunt sfătuiți să fie mai empatici cu micuții lor și să mai evite să își exprime afecțiunea față de aceștia. În dezvoltarea fizică și emoțională a unui copil contează enorm și afecțiunea primită din partea părinților, de la îmbrățișări sau vorbe de încurajare până la cât mai mult timp de calitate petrecut împreună.

 

Distribuie articolul: