Atingerile non-sexuale, cum ar fi îmbrățișările, strângerea mâinilor sau ghemuirea împreună pe canapea, la un film, vin la pachet cu satisfacție conjugală și cu o relație mai puternică între soți, arată un nou studiu.

Oferă-i partenerului o îmbrățișare sau strânge-i mâinile în ale tale în timp ce vă uitați la un film: potrivit unui studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea Binghamton din New York, s-ar putea ca prin aceste mici gesturi să vă construiți o relație mai puternică.

Studiul a analizat în special efectele atingerii intime non-sexuale (îmbrățișarea, strângerea mâinilor sau ghemuirea pe canapea), mai degrabă decât acțiunile destinate să conducă la sex. Stilul de atașare se referă la legăturile sociale umane și există pe un spectru; indivizii evitanți preferă distanța interpersonală, în timp ce indivizii anxioși caută o apropiere mai mare. Acest stil se dezvoltă în copilărie, dar se poate schimba în timp. Totul depinde de cât de deschis, de apropiat și de în siguranță te simți în prezența unei persoane, consideră cercetătorii.

Pentru a stabili legătura dintre stilul de atașament, satisfacția tactilă și satisfacția conjugală, cercetătorii au utilizat un eșantion de 184 de cupluri cu vârste de peste 18 ani, formate din bărbați și femei (cuplurile de același sex au fost excluse).

Deoarece protocolul de studiu a inclus eșantionarea hormonală, persoanele aflate în terapie hormonală au fost, de asemenea, excluse, precum și cele aflate la postmenopauză, femeile însărcinate și cele care alăptau. Cuplurile au fost intervievate separat în funcție de tendințele lor de atașament, de cantitatea de atingeri și rutina gesturilor afective în relațiile lor, precum și de satisfacția relației în care se aflau.

Cercetătorii se așteptau să constate că persoanele evitante preferă mai puține atingeri, în timp ce persoanele anxioase preferă mai multe. Ceea ce au găsit a fost, însă, mai nuanțat.

Cu cât un cuplu avea o rutină mai bine stabilită a gesturilor afective, cu atât partenerii se simțeau mai mulțumiți unul de atingerea celuilalt, chiar dacă aveau stiluri de atașament evitante. La un nivel scăzut de afecțiune fizică, soții anxioși au fost mai puțin mulțumiți de atingerile primite, dar nu și soțiile anxioase, care însă puteau alege să solicite afecțiune dacă îi simțeau lipsa.

Pentru bărbați, nivelurile mai mari de gesturi afective de rutină sunt asociate cu satisfacția relației; cu alte cuvinte, atingerea este pozitivă, înghețata de pe tortul căsniciei. Pentru femei, nivelurile mai mici de afecțiune de rutină s-au corelat cu nemulțumirea în cadrul relației, ceea ce înseamnă că atingerea este un ingredient esențial, iar absența ei este privită ca negativă.

Indiferent de insecuritățile dintr-un cuplu, percepția modului în care partenerul te atinge are cea mai mare asociere cu „satisfacția tactilă”. Cu alte cuvinte, mai mult înseamnă mai bun. În general, studiul dovedește o asociere între afecțiunea fizică non-sexuală și căsniciile solide, deși datele actuale nu pot stabili cauza și efectul. Există unele dovezi, spun autorii studiului, că dacă îți iei partenerul de mână când aveți o neînțelegere, gestul diminuează neînțelegerea și face discuția mai productivă.

Studiul s-a concentrat doar pe atingerea sănătoasă, consensuală, nu pe manipulare sau abuz. Atingerea are semnificații diferite pentru oameni, subliniază cercetătorii: de exemplu, o persoană cu tulburare de spectru autist poate fi copleșită de sensibilitatea tactilă, iar o persoană cu istoric de traume fizice poate percepe atingerea cu aversiune. Oamenii de știință spun că, mai ales în perioade de izolare, cuplurile pot dori să ia în considerare creșterea nivelului de gesturi afective pentru a scădea stresul, atât timp cât partenerii lor sunt receptivi și dispuși la aceste gesturi.

În plus, concluzionează aceștia, există o mulțime de dovezi care sugerează că atingerea non-sexuală consensuală între persoane care au relație bună (soți, prieteni, rude) este o modalitate de a reduce stresul. Din păcate, distanțarea socială a dus la o lipsă de gesturi afective, pentru că multe persoane au fost nevoite să stea departe de cei dragi. Se poate spune că, în aceste vremuri, o îmbrățișare a devenit și mai prețioasă decât a fost înainte și că, pe viitor, ar trebui să acordăm o atenție mai mare acestor mici gesturi interumane: nu doar că ne fac să ne simțim mai bine, dar ne și conectează mai puternic cu cei dragi.

Sursa: doc.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: