Pe Mariana Hajder am descoperit-o online, acolo unde zilnic își așterne gândurile, scriind cu mâna stângă. Pe rețele, dar și pe foaie. Aparent, ca mulți alți stângaci din toată lumea. Și totuși, specială. Mâna dreaptă îi folosește pentru… meditație, spune ea, asta din cauza unei paralizii de care suferă de la naștere. Nu se complace în asta, însă. Mariana așterne pe foaie tot ce are în suflet și poate mai mult chiar, mulțumește vieții că e doar așa. Și scrie, și scrie. „Sentimentele sunt la ele acasă în această cărticică și se simt în spatele fiecărui cuvânt și al fiecărei cugetări”, spun colegii care i-au citit prima carte, lansată când Mariana avea 18 ani. Cum va fi oare cea de-a doua?

Motorul inspirației

„Poezia este însăși sufletul meu, un motor al inspirației și al existenței eroului meu poetic ce dăinuie în poezie. Am descoperit poezia, proza și nuvela încă din copilărie. Am simțit, încă de la vârsta de șapte ani, că trebuie să recit poezii și să o fac într-un mod expresiv. De acolo a pornit și pasiunea pentru scris. Însă, mai exact, m-a motivat să scriu mai profund un discurs despre adolescență „Răsăritul vieții” pe care l-am scris în 2018, prin luna octombrie. De atunci, acel discurs a fost pilonul meu de pornire pentru lirica scriitorului din mine”, ne mărturisește Marina.

O parte din viața sa

Mariana Hajder, tânără scriitoare

„Nu pot spune că e mult să scoți o carte la 18 ani. Pot spune doar că e minunat că mi s-a întâmplat acest lucru. Am povestit o părticică din viața mea, eu fiind o stâncă tare care a stat mereu deasupra cerului, luptând cu ambele mâini. E inspirațional, desigur. Am vrut prin această carte să folosesc o abordare complexă, trezindu-mă la un moment dat pătrunsă de propriile gânduri… o materializare a lor. Sunt Mariana, fata care prin cartea „Restul e tăcere…” a cutezat să se ridice la nivel universal în pofida atâtor obstacole și disperări”, a recunoscut Mariana Hajder pentru EA.md.

Și-a propus mai mult

„În martie lansez a doua carte a mea, un roman. Este un roman psihologic, matur și care poate schimba mentalități! Am încercat să transform arta într-o deosebită afectivitate, departe de banalități, cu o tematică meditativă, filosofică. Vreau să-mi mențin acel stil sobru, cu greu îmblânzind rebeliunea spiritului setos de libertate. Stilistic, romanul este construit dintre sete de moarte și de viață, între relativ și absolut, între tradiție și modernitate, ultima categorie dominând cu pregnanță”, mărturisește tânăra scriitoare.

Viața e un amalgam de stări, trăiri, încercări și exerciții de cunoaștere a sinelui și a celor de lângă noi. E o succesiune de anotimpuri: de la iarnă la primăvară. E o succesiune de zile: de la bune la rele. E o succesiune de experiențe: de la cele care ne oferă o bucurie la cele care ne oferă o lecție. Toate însă ne sunt necesare.

„Linii de dialog” de Mariana Hajder

”Romanul prezintă o abordare complexă a vieții cu întregul său bagaj de experiențe în diferite nuanțe. Autoarea explorează câmpul cunoașterii și regăsirii de sine printr-o călătorie trecut-prezent-viitor în care își trimite personajele întru căutare. Este un roman al întrebărilor și răspunsurilor, al meditației, al descoperirii. Cititorul este înrolat într-o continuă luptă cu propriile sale himere, cu propriul trecut. Personajele Marianei Hajder sunt inspirate din realitate și reflectă însăși viața cu toate suișurile și coborâșurile (asemeni liniilor de dialog), uneori mai drepte, alteori mai corobănite. Pentru că așa e traiectoria omului. Dacă drumul ar fi drept, omul ar aluneca, iar dacă ar fi pietros – s-ar împiedica. Astfel, viața este un amestec dintre cele două”, notează Marinela Lungu, scriitoare.

Iubirea a înconjurat-o mereu

„Nu m-am simțit niciodată discriminată cumva. Am simțit mereu căldura celor apropiați. Mă iubesc necondiționat. M-au apreciat pentru ceea ce sunt și au văzut că spiritul meu de observație transformă mimicile în reflexii ale psihicului. Fiecare gest al meu este tradus în simțiri sincere și pure în această frumoasă viață! Despre compasiune aș putea discuta până dimineață. Pe cât de sensibil este, pe atât de sincer, realist și frumos sentiment: să știi că poți ajuta pe cineva cu nevoi speciale, ca și în situația mea. Nu puține au fost cazurile când am simțit în ochii unor oameni că mă ajută din compasiune, dar cumva și atunci, simțeam puțină dragoste în munca lor pentru mine. Ajutați cât puteți, pe oricine, veți primi înzecit dragostea și curățenia sufletească!”, ne-a spus Mariana.

Stângace de când se ține minte

„Scriu cu mâna stângă, din motiv că cealaltă mână, dreapta, este paralizată. Oamenii din jur cred că asta este un lucru absolut normal. Și eu la fel. În copilărie aveam nedumeriri, însă mi le-au risipit părinții, care mi-au oferit o educație foarte corectă și toată dragostea necesară unui copil. Mulți oameni scriu cu mâna stângă, însă nu au nicio problemă de sănătate. Eu o am, pe dreapta n-o pot folosi deloc, însă îmi e foarte ușor să scriu cu mâna stângă și, m-am deprins deja cu trecerea timpului. Mulțumesc vieții, Domnului pentru că e doar atâta. Pot vedea, pot vorbi, pot merge”, ne spune plină de bucurie eroina noastră.

Vrea să ajungă la studii peste Prut

„Îmi doresc să fiu admisă la Universitatea „Dunărea de Jos “ din Galați, Specialitatea Jurnalism. Simt că asta mă caracterizează.
Nu am să renunț NICIODATĂ la scris! Scrisul vine în consonanță cu sufletul oricărui cititor care mă răsfoiește. Poezia, romanele și nuvelele mele, reprezintă o simbioză și o armonie absolută. Scrierea mea nu s-a rezumat niciodată la o singură etapă de creație, eu am depășit propria etapă și nu voi înceta să mă depășesc pe sine până în ultimile clipe ale vieții mele. “Scrierea mea este ca o oglindă, iar fiecare cititor se poate vedea prin ea”. Rămâne doar să deschideți cărțile mele și să vă regăsiți acolo, printre rândurile romantismului și al realității”, ne îndeamnă Mariana Hajder.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: