O tânără de 16 ani din Republica Moldova, care a rămas orfană și s-a căsătorit la vârsta de 14 ani pentru a scăpa de sărăcie, se confruntă cu o situație extrem de dificilă. Ea crește acum o fetiță de 1 an și jumătate și se confruntă cu grave probleme financiare și de securitate în locuința sa.

Mihaela, în vârstă de 16 ani, împărtășește că are dificultăți în a-și hrăni fiica și a asigura alte necesități de bază. Cu doar o indemnizație pentru copil de 1000 de lei, se simte copleșită de costurile pentru hrana și îngrijirea copilului. A explicat că trebuie să se descurce cu resurse limitate și că banii nu ajung decât pentru scutece și câteva alimente.

„Mă numesc Mihaela, am 16 ani, am o fetiță de 1 an și jumătate. Îmi este foarte greu cu produsele alimentare, cu mâncarea, fata acum a mai crescut. Înainte mânca lapte praf, dar acum îmi este cam greu. Cu banii tot așa, primesc doar indemnizația pe fetiță, 1000 de lei, și nu ne ajunge practic nimic să cumpărăm, doar scutece, câte o banană pentru vitamine, în rest nu-mi ajunge”, mărturisește Mihaela.

Cu ajutorul Primăriei, Mihaela și familia sa locuiesc într-o casă, dar au dificultăți în a-și permite propria locuință. Cu soțul său care a avut o experiență nefericită de muncă în străinătate și cu lipsa unui loc de muncă stabil, Mihaela se confruntă cu provocări financiare mari.

„Noi trăim în casa de la Primărie, ne-a oferit-o primărița și-i mulțumim mult. Vrem să ne cumpărăm casa noastră, dar ne este greu, sunt minoră, nu am loc de muncă, soțul trebuia să plece la muncă, dar nu-l mai primesc acolo, trebuie să căutăm alt loc de muncă pentru el. Ne este foarte greu, soacra ne mai ajută și ea cu ce poate și cu ce are, primarul la fel”.

Mai grav, familia este amenințată de indivizi necinstiți care o terorizează în propriul său cămin. Acești indivizi vin noaptea și îi atacă casa, iar soțul Mihaelei a fost chiar bătut de acești intruși. Deși au apelat la poliție, problema persistă, iar terorizarea lor a afectat grav siguranța lor și a copilului.

„Vin și ne sperie aici, bat prin ferestre, sunt nebuni, chiar l-au scos pe bărbatul meu afară și l-au bătut. Au fost într-o seară niște nebuni, unul stă închis, dar ceilalți sunt în libertate. Erau 4. Ne-am clarificat cu ei, soțul tot s-a apărat, a luat ciocanul și a tras în cap, dar ei au venit cu cuțitele, pe la 3:00 noaptea, au speriat fetița”.

Soțul meu a fost la lucru în Portugalia, acolo l-au amăgit de bani, a venit acasă doar cu 100 de euro. Și tot așa, veneau, ne speriau pe mine cu fata, era și sora mea, că mă temeam. Veneau și ne stricau acoperișul, geamurile, trăgeau de ușă. Era un băiețel mai mic, ne aducea lapte, într-o zi a venit și a spus să nu-i deschidem când va mai veni, pentru că fratele lui vrea să ne violeze. Și a venit într-o seara și zicea: „Hai dă-mi voie te rog, că m-a alungat mama de acasă. Am chemat poliția, nu era o seară să nu fie poliția la noi”, povestește Mihaela.

Aruncau pietre pe acoperiș, chiar și soțul era acasă și ei tot veneau, Vitalie ieșea afară și deja nu știau în care parte să fugă. Și poliția era odată. Foarte bravo polițist, a stat în coridor la noi și a așteptat și taman  la ușă când a vrut să iasă ei au fugit prin grădină. Le-am găsit și culcușul lor, sticle de bere aruncau la noi. Polițiștii odată aproape să îl prindă, i-au spus: „Stai, că te împușc”, dar el a fugit”, își amintește copila.

Chiar în ziua când mă ruga băiatul să-i deschid ușa a venit primărița și l-a bătut pe unul, l-a întrebat: „

Ce căutați voi la fata asta noaptea și o speriați? Voi știți că ea are copil sau nu?” După ce s-a dus primărița, au venit iar, era târziu, le-a fost ciudă că am chemat-o. Am chemat poliția, iarăși au fugit, a plecat poliția, din nou. Nu ne-au lăsat în pace, vara asta așa chin am avut, nu dormeam nopțile. Doar când venea acel polițist care stătea în coridor mai ațipeam, în rest, toată noaptă treze, chiar am un geam spart”, mai spune Mihaela.

Mihaela a vorbit și despre propria sa sănătate, dezvăluind că suferă de epilepsie, o afecțiune pe care a moștenit-o de la tatăl său. Cu toate acestea, nu își poate permite tratamentul adecvat și spune că a avut recent un episod grav de leșin.

„Mi-i greu și eu puțin sunt bolnavă, am o boală la cap, trebuie să o tratez, dar dacă nu sunt bani, e greu. Am epilepsie de la tata, a avut-o el și am căpătat-o și eu. Chiar o lună în urmă am leșinat la soț în brațe. Am stat și în spital, și în Reanimare aproape o săptămână, cu boala asta. Nici la școală nu mă pot duce, îmi e rău tare.

Am stat la medic la evidență până la 18 ani, apoi am lăsat tratamentul și a început să-mi fie rău din nou. Mi-a dat din nou tratament, trebuie să trec un aparat de peste 1000 de lei, apoi medicamentele nu știu cât vor costa”.

Fetiței mele i se strică dinții, asta e toată povestea mea”, adaugă tânăra, cu voce tristă.

În ciuda acestor provocări, Mihaela și familia sa sunt recunoscători pentru ajutorul primăriei, dar se confruntă în continuare cu dificultăți financiare, amenințări la adresa securității lor și probleme de sănătate. Ea a mulțumit celor care au oferit sprijin sub formă de alimente, haine și scutece, dar viața lor rămâne o luptă zilnică.
Întreaga istorie a fetiței o puteți urmări Aici.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: