Cum ar fi să pătrunzi în lumea plină de har a unui preot? Să asculți, smerit/ă, vocea din capul călugărului care aude o mărturisire de babă? Să înțelegi ce este dincolo de religie? După ce toate cele sfinte s-au cam terminat, ce ne mai rămâne?

De mulți ani port haina preoției. Am slujit atâtea Învieri, an de an, și atâtea morți, mult mai multe, ori de cate ori s‑a ivit prilejul. Am văzut atâtea nașteri și decese, atâtea vieți… atâtea suflete pe dinăuntru, din scaunul spovedaniei, acolo unde mii de oameni, de‑a lungul vremii, mi‑au arătat gândurile lor, îndoielile, neputințele, durerile, dar mai ales toate mizeriile ascunse în viscerele lumii. Când m‑am hirotonit eram doar un copil. După primele spovedanii, m‑am maturizat. După primele înmormântări, m‑am abrutizat. După atâtea slujbe, m‑am plictisit… de moarte… M‑am saturat de studiul asta antropologic al omului religios. Cândva m‑a fascinat, dar acum, că am văzut prea mult…

Așa începe spovedania preacuviosului părinte.

Dar Spovedania unui preot ateu este mult mai mult decât un titlu scandalos și contrariant. Este o meditație, o cercetare, un eseu pe tema condiției umane. Dincolo de orice religie instituționalizată, cartea ajunge să postuleze o încredere reînnoită în umanitate:

„Religia este o teorie, o sumă de idei mai mult sau mai puţin valoroase; credinţa este o trăire personală, uneori nespus de preţioasă pentru bietul om (…). Religia este exterioară; credinţa, lăuntrică omului. Religiile sunt diferite între ele, vechi sau foarte vechi. Credinţa este cam aceeaşi indiferent de apartenenţa religioasă, se naşte şi moare odată cu fiecare credincios.”

Iată câteva vorbe de duh care invită cititorul în tragicomedia lui Ion Aion:

  • „Babele sunt moartea mea!”
  • „Da, babele sunt cei mai mari actori ai omenirii. Imită viaţa cu atâta înzestrare, încât şi biata moarte se mai zăpăceşte uneori, luându-i pe alţii mai tineri”.

„Credinţa este un anticorp dezvoltat de creierul uman, un medicament de care mulţi încă au nevoie, o morfină gratuită care face rahatul vieţii mai comestibil şi moartea mai arătoasă” se arată în partea finală și tragică a acestei lecturi.

Cu multe lecții de viață, cu o atitudine critică și devastatoare asupra religiei, Spovedania unui preot ateu este o invitație la introspecție: despre valori, credințe și năzuințe. Memento mori!

Distribuie articolul: