După ce a fost respinsă de mama sa și marginalizată de familie și rude, Silvia locuiește de peste 20 de ani în Chișinău cu o persoană complet străină, care în timp i-a devenit ca o a doua mamă. Citiți povestea de viață a Silviei Mârzenco în articolul de mai jos.

„Mă bucur că ați fost de acord să vă povestesc despre viața mea. Vreau să scap de o piatră de pe inimă care mă tot apasă. În toți acești ani am încercat să o ascund tot mai departe, pentru că nu voiam să scot la iveală tot ce mă doare”, a spus Silvia în cadrul emisiunii „Destine” cu Adrian Prodan, transmite Știri.md. 

Silvia provine dintr-o familie înstărită, iar părinții săi erau foarte muncitori. Aceasta s-a născut la Telenești, în satul Verejeni.

„Mama lucra la tutun, iar tata era șofer. Iarna, tata lucra în Siberia. Eram o familie înstărită. Suntem trei copii, eu sunt cea mai mare și mai am doi frați mai mici”, povestește ea.

Femeia mărturisește că nu a trăit o copilărie frumoasă. Ea spune că nu se simțea iubită și dorită de familie.

„Eu simțeam că mama îi iubește mai mult pe frații mei decât pe mine, pentru ea ei erau ca un soare în casă. Eu făceam totul pe acasă, mă străduiam să fac mai mult lucru, ca mama să-mi atragă atenția, să-mi ofere această dragoste de care aveam nevoie”, își amintește ea.

Silvia povestește cum mama ei i-a spus într-o zi:

„Înțelegi, eu am avut scârbă când te-am născut pe tine, pentru că eu am vrut băiat, nu fată”. Mai mult, mama îi spunea că este urâtă și că nu a fost un copil dorit.

Mă bătea, simțeam bine. Odată tata i-a spus să nu mai ridice mâna la mine, pentru că va vorbi altfel cu ea. De atunci, ea nu mă mai bătea, însă cu vorbele mă jignea tare. (…) Odată, de Crăciun, tata tăia purcelul afară. Frații mei ceva au făcut, că au stricat o fereastră și mama a început să strige la mine, m-a bătut. I-am zis atunci că mi-i foarte rău, dar ea îmi spunea că o să treacă. Mă bătea cu tot ce găsea. Această durere m-a marcat mult”, își amintește femeia.

Părinții săi nu-i dădeau bani pentru ca ea să meargă la studii.

„Am lucrat ca deridicătoare la un bar din sat. Am mers să învăț de însoțitoare de vagoane. Am zis că o să-mi strâng bani și o să-mi fac cuibul meu, o să mă ridic. Am terminat studiile, am mers la Chișinău, dar nu aveam bani”, zice ea.

Întreaga povestire o găsiți aici.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: