Unde greșim? Nu ne putem imagina că dragostea poate fi primită în mod liber, ca un cadou de la viață, de la destin, de la univers, de la Dumnezeu. Noi trebuie să muncim pentru ea… trebuie să o merităm.

Dragostea poate fi greu de descris. Poți spune toate cuvintele care îți trec prin cap… sau nu poți spune nimic. Te poți folosi de o privire pentru a arăta dragoste.

Dragostea poate fi dulce și, în același timp, poate fi grea. Dificilă. 

Dragostea depinde, însă, de o condiție. Pentru a simți cu adevărat iubirea și pentru a spune nu doar cu vocea, ci și cu inima „Te iubesc”, mai întâi trebuie să poți spune „Mă iubesc.” Iată de ce. Pentru aceia dintre noi, marcați de un trecut în care am încercat să impresionăm oamenii pentru a primi iubire, dragostea este întotdeauna o lecție. Prin iubire, atingem cu sufletul un alt suflet. Și putem face asta doar dacă ne cunoaștem cu adevărat sufletul, dacă știm ce simte inima noastră.

Dragostea este medicamentul final care curăță tot spiritul nostru.

În același timp, ne temem de abandon în moduri secrete și puternice încât să reușim să-l atragem. Alegem parteneri care sunt susceptibili să ne dezamăgească și să ne reproșeze că nu suntem persoanele de care ei au nevoie.

Unde greșim? Nu ne putem imagina că dragostea poate fi primită în mod liber, ca un cadou de la viață, de la destin, de la univers, de la Dumnezeu. Noi trebuie să muncim pentru ea… trebuie să o merităm.

Asta se întâmplă pentru că în trecutul nostru dragostea și acceptarea nu au făcut parte din rutina noastră — ne erau negate. Trebuia să muncim pentru ele, încercând să ghicim ce urmează, temându-ne că vom face ceva greșit și vom suporta consecințele.

Pentru noi, iubirea nu este niciodată o șansă plăcută de a ne apropia de alții și de a ne bucura de ea, primind-o cu ușurință în viața noastră și oferind-o înapoi. Pentru noi iubirea este o lecție. Și ne va face rău până când vom învăța să stăm pe propriile noastre picioare. Până când vom învăța să nu ne trădăm pe noi înșine pentru a câștiga pe cineva.

Ajungem să întâlnim oameni și, dacă ne place cu adevărat de ei, devenim panicate că vor înceta brusc să ne mai placă. Acceptăm gelozia și furia ca sentimente. Sper să primim iubire înapoi, însă adânc în sufletele noastre.

Depinde de noi să învățăm cine suntem cu adevărat și ce merităm în această viață. Să fim gata să spunem „STOP” când ceva nu este în regulă, să ne ridicăm și să plecăm fără a mai privi înapoi. Depinde de noi să căutăm în adâncul sufletului nostru și să înțelegem ce ne dorim cu adevărat de la o relație. Depinde de noi să acceptăm faptul că merităm iubire nu doar pentru câteva clipe, ci pentru întreaga noastră viață. Depinde de noi să ne acceptăm greșelile pentru că acestea ne oferă unicitate. Și, cel mai important, depinde de noi să ne iubim pentru a putea iubi și a fi iubite.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: