Fiecare, sau aproape fiecare din locuitorii spațiului post – sovietic au acasă un dulap cu veselă frumoasă. Pahare de cristal, farfurii cu margini aurite, tacâmuri deosebite pe care, odată cumpărate, le depozităm cu grijă pe rafuri și închidem ușițele dulapului – astea-s pentru sărbători.

Câte sărbători avem noi pe an? Crăciunul, Paștele, hramul, zilele de naștere ale membrilor familiei și încă vreo două – trei ocazii în care aranjăm frumos masa, cu față de masă albă, scrobită și călcată și punem cea mai frumoasă veselă și cele mai frumoase tacâmuri. Imediat cum pleacă oaspeții ascundem aceste podoabe iarăși în dulăpior și ne întoarcem la vesela cu margini știrbite din care mâncăm zilnic.

Cineva spunea odată că noi suntem rutina, nu excepția. Ce va să zică această afirmație? Faptul că vesela știrbită și veche din care mâncăm zilnic, lenjeria întinsă și decolorată, pantofii vechi, veșnica plictiseală și oboseală sunt acele imagini ce ilustrează viața pe care o trăim. Nu pozele de pe Instagram pe care le punem odată-n lună cu buchete de flori sau cu cinele din restaurante reprezintă traiul nostru de zi cu zi, ci anume rutina – ștearsă, deformată, veche, ruptă.

Faptul că trăim astfel fiindcă așa am văzut la părinții și buneii noștri e clar. Sărăcia, după cum am afirmat în repetate rânduri, este moștenirea cu care ne naștem, ca popor. Întrebarea mea e alta: ce lăsăm moștenire copiilor noștri? Oare ne vom bucura să-i vedem în postura noastră?

De ce mâncăm ca oamenii numai la ocazii speciale? Ce ne încurcă să aranjăm civilizat masa zilnic, să ne așezăm și să cinăm în familie folosindu-ne de obiecte frumoase? De ce nu purtăm lucrurile cele bune zi de zi? De ce nu ne deranjează faptul că avem, să mă scuzați, chiloți decenți pe care-i îmbrăcăm numai în anumite zile, de 14 februarie sau mai știu eu ce ocazii speciale?

Să trăiești înconjurat de frumos este o stare de bine continuă. Faptul că îți permiți să bei vin dintr-un pahar frumos, sau faptul că porți pe acasă haine decente și nu treningul întins și decolorat demonstrează că ai o stimă de sine ridicată. Stima de sine ridicată denotă dragostea față de sine. Iar dacă dragoste nu e – nimic nu e, vorba cântecului.

Ne tot amânăm bucuria pentru mai târziu – lucrul ăsta e la nivel de sport național. Adică, de Anul Nou voi mânca cina într-o atmosferă decentă, iar restul 30 de zile o să trăiesc așteptând Anul Nou. Dar dacă nu mai vine? Uitați-vă că mor oamenii în țara vecină și un an în urmă nu am fi crezut în ruptul capului că asta-i posibil.

Ce amintiri iei cu tine când pleci? Că ți-ai târât viața de la o sărbătoare la alta? Că ai avut viața ce ți-o dorești numai în închipuirea ta? Câți dintre noi zic: „Uite de anul care vine o să îmi schimb viața și asta mă va face fericit!”? Dar de ce să îți amâni fericirea? Începe de pe acum, de azi!

Du-te acasă și aruncă toate lucrurile vechi, deteriorate, hainele ponosite și vechiturile care te bagă în depresie. Scoate din dulap vesela cea frumoasă și mănâncă-ți micul dejun din ea. Bea-ți cafeaua din cana pe care ai primit-o cadou la nuntă. Dormi pe albiturile pe care le păstrezi pentru nu știu ce ocazie deosebită. Ocazia deosebită e azi- prima zi din restul vieții tale.

Bucură-te de ceea ce ai și fă loc lucrurilor frumoase în viața ta. Iar lucrurile frumoase vor veni, cu siguranță. Atât doar că trebuie să te găsească pregătit să le primești.

Nu-ți mai amâna viața bună și frumoasă la care visezi. Începe de azi. Iar primul pas ar fi să începi să transformi excepția în rutină, și atunci viața negreșit ți se va schimba. Pariu?

Distribuie articolul: