Formarea unor legături emoționale paradoxale între două persoane – abuzator și victimă, definește esența sindromul Stockholm. Acțiunea sa se manifestă în momentul în care victima începe să empatizeze cu agresorul.

În istoria criminală globală se cunosc numeroase cazuri când persoanele erau maltratae, ținute ostatice, agresate timp îndelungat și, în timp, victimele acestora ajungeau să manifeste atașament față de agresori.

Cum a apărut sindromul Stockholm? De fapt, acest tip comportamental al victimei este foarte vechi, din Antichitate, dar denumirea de sindrom Stockholm s-a infiltrat în anul 1973. În 1973, doi bărbați au ținut, timp de 6 zile, 4 ostatici în cadrul unui jaf bancar. După eliberare, victimele au refuzat să depună plângere contra răpitorilor și chiar au început a colecta bani pentru eliberarea lor.

Sindromul Stockholm se manifestă prin următoarele caracteristici comportamentale:

  1. Victima dezvoltă sentimente de afecțiune și empatie față de agresor;
  2. Victima dezvoltă sentimente negative față de autoritățile ce încearcă să o salveze;
  3. Victima vede bunătate și umanitate în acțiunile agresorului.

Persoanele care ajung să dezvolte sindromul Stockholm o fac din cauze legate de subconștient. Acesta poate fi un mecanism de apărare al victimei, pentru a îi feri psihicul de afecțiuni și tulburări serioase.

Specialiștii sunt de părere că instinctul natural de supraviețuire este cel ce împinge victima spre umanizarea acțiunilor agresorului. Sindromul Stockholm nu trece fără urmări, ci se lasă cu probleme, deseori, pe termen lung.

  1. Afecțiuni cognitive de genul pierderii memoriei, confuziei;
  2. Afecțiuni emoționale, cum ar fi agresivitatea, manifestarea violenței, sentimentul de vinovăție, sindromul de stres posttraumatic;
  3. Afecțiuni sociale care sunt de regulă anxietatea, frica, tendința de izolare;
  4. Afecțiuni fizice, mai ales în cazul în care aceste afecțiuni erau impuse de către agresor, de exemplu automutilarea sau comportamentul alimentar neechilibrat.

Tratamentul persoanelor ce suferă de sindromul Stockholm este exclusiv medical și, uneori, medicamentos. Dacă ai vreo rudă sau cunoștință ce suferă de acest sindrom, nu te apuca s-o tratezi singur/ă. Este cazul să apelezi la un psihiatru ce va ajuta victima să conștientizeze și să măsoare impactul pe care l-a avut abuzul ce l-a suferit, va merge pe calea terapiei individuale pentru a combate depresia, anxietatea sau alte afecțiuni ce perturbează psihicul victimei, sau va alege tratamentul medicamentos pentru a reface fonul psihoemoțional al victimei.

Importantă este reacția promptă și rapidă în momentul în care suspectezi că vreunul din oamenii apropiați ție suferă de această afecțiune. Acest lucru este esențial în oferirea ajutorului pentru victimă, deoarece efectele pe termen lung ale sindromului Stockholm asupra sănătății mintale și fizice pot fi foarte grave, chiar pot să soldeze cu necesitatea internării victimei în vreun spital pentru tratament îndelungat.

Afecțiunile psihice sunt nu mai puțin periculoase decât sănătatea fizică precară, de aceea este indicat să manifești grijă sporită pentru tine și cei dragi ție în ceea ce privește sănătatea mintală.

Distribuie articolul: