Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (nume care derivă din cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă “viteaz” sau “bărbătesc”) apare pe 30 noiembrie în calendarele ortodox, romano-catolic, luteran și anglican. În Scoția, însă, el figurează în ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.

Numit și „Cel dintâi chemat”, Sfântul Andrei a fost primul apostol care a răspuns chemării lui Iisus Hristos la propovăduirea Evangheliei. El s-a născut în Betsaida Galileia, pe țărmul Lacului Ghenizaret, la nord de Israel. Conform Sfintei Scripturi, Andrei era fratele lui Simon Petru, ambii fiind pescari și lucrând cu tatăl lor.

Alături de ceilalți Apostoli, îl urmează și însoțește pe Mântuitorul pe drumurile Țării Sfinte. Asistă și la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost pe Pământ. De asemenea, Andrei a văzut și Patimile Domnului, plângând nespus de mult la moartea Mântuitorului. Totuși, credința sa a rămas de neclintit, iar Domnul nostru i se arată atât lui, căt și celorlalți apostoli, în ziua Învierii. După Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorți, toți Apostolii au primit teritoriile în care urmau să predice. Astfel, Sfântul Apostol Andrei a mers să predice în Scytia și Asia Mică.

Sfantul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se știe exactitate anul morții sale, însă se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțiile lui Nero (54-68) sau Dioclețian (81-96). A fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi drept „Crucea Sfântului Andrei”.

Conform Sinaxarului, în data de 3 martie 357, cinstitele moaște ale Sfântului Andrei au fost mutate de la Patras la Constantinopol, de către Sfântul Artemie, din porunca Împăratului Constantiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, fiind așezate alături de moaștele Sfântului Luca Evanghelistul și cu ale Sfântului Timotei, în biserica Sfinților Apostoli.

„Apostolul lupilor”

Dacă documentele istorice sunt destul de sărace în privința trecerii sale pe meleagurile noastre, tradiția păstează vie amintirea prezenței Sfântului Apostol Andrei pe pământ românesc în mai multe forme, printre care se numără colindele, legendele și alte obiceiuri populare. Spre exemplu, potrivit tradiției, Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, deoarece le-a transmis cuvântul Evangheliei geto-dacilor, care aveau lupul ca simbol și steag de luptă. De altfel, ei înșiși își spuneau „lupi” (acesta e înțelesul etimologic al cuvântului „daci”). Tot tradiția mai spune că un lup care a stat alături de daci la căderea cetății Sarmizegetusa, în timpul asediului romanilor, l-ar fi ajutat pe Sfântul Andrei să-și găsească adăpost și l-ar fi condus către o peșteră din Dobrogea, scrie doxologia.ro.

Această peșteră, în care se spune că a viețuit Sfântul Apostol Andrei în timpul în care a propovăduit Evanghelia pe teritoriul țării noastre, se află la 4 kilometri distanță de localitatea Ion Corvin, în județul Constanța. În anul 1944, peștera a fost transformată în biserică, prin purtarea de grijă a Episcopului Tomisului de atunci, Chesarie Păunescu.

Tradiții și superstiții

Noaptea Sfântului Andrei este marcată de obiceiuri, tradiții, superstiții de sorginte precreștină, vizând apariția strigoilor, farmece și ghicirea ursitului, dar și protecția oamenilor, a locuințelor și a animalelor.

În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute și cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru practici de prospectare a viitorului.

“Andrei cap de iarnă” (așa cum i se spune în Bucovina) permite producerea unei îmbinări între lucrurile malefice și cele benefice, dispărând hotarul dintre ele. Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, “umblă strigoii” să fure “mana vacilor”, “mințile oamenilor” și “rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morți, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo și care, în această noapte, devin periculoase, distrugătoare, aducând calamități, boli și nefericire.

Iată de ce, în multe locuri, gospodinele atârnă cununi de usturoi ori ung porțile, ușile și geamurile, dar și cotețele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele.

Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va veni  ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecție față de duhurile malefice, precum și ca modalitate de a atrage un posibil partener de viață, a ursitului (după ce, în prealabil, usturoiul a fost sfințit la biserică și păstrat la icoană).

Ca mijloace de protecție față de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăștiate în curte – pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare – și candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pun în hrană busuioc sfințit și în apă agheasmă.

De asemenea, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafață de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.

În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguțe de vișin, le pun în apă și, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolțite sunt semn de bogăție.

Fetele care vor să-și afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfințit, astfel încât chipul bărbatului să le apară în vis, apelează la “făcutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, cărbuni încinși și incantații magice, sau, la miezul nopții, se uită într-un pahar cu apă “neîncepută”, așezat pe cenușă, în care lasă să cadă o verighetă sfințită.

În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se așază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.

În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, își pot mișca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că acești oameni vor fi atacați de lupi și se vor transforma în vârcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate și cu ajutorul unor cruci confecționate din ceară de albine.

Până la Crăciun, femeile nu mai țes și nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.

Pe de altă parte, condițiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, dacă afară este senin și cald. În schimb, un cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarnă cu troiene mari.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: