Am ajuns în sfârșit la ultima treaptă a urcușului duhovnicesc pe care Postul ni-l pune înainte: Săptămâna Patimilor sau Săptămâna cea Mare.

În această perioadă, retrăim și reînnoim amintirea ultimelor zile din viața Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune și dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate și măreție, dar și de tristețe, bucurie, pocăință și nădejde. Fiecare zi aduce un înțeles profund și un mesaj clar.

Primele trei zile sunt numite mari și sfinte, deoarece ne reamintesc sensul eshatologic al Paștelui. Ziua a patra, joi, marchează Cina cea de Taină a Domnului cu ucenicii Săi și trădarea lui Iuda. Vineri, cunoscută și sub denumirea de „Paștele Crucii”, reprezintă cu adevărat începutul Paștelui (Trecerea), iar sâmbăta este ziua în care tristețea este transformată în bucurie prin biruința asupra morții.

Joia Cinei celei de Taină

“Când mãritii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginti bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesãtios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavã Tie”. (Tropar)

Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: Spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani si Vânzarea si prinderea Domnului.

Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbrãcat hainele si El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rusineze, iar celorlalti sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãti: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însusi pildã. La sfârsitul mesei aduce vorbã si despre vânzarea Lui. Dupã putin timp, luând pâinea a zis: “Luati mâncati”; la fel si paharul, zicând: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).

Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) si S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luând câtiva soldati, a venit sã-L prindã. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaste. Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.

Tradițional, în Joia Mare gospodinele vopsesc ouăle pentru Paște, predominând culoarea roșie, simbol al sângelui vărsat de Mântuitor pe cruce. Se crede că ouăle vopsite în această zi nu se strică și aduc noroc casei. În unele regiuni, cojile ouălor sunt îngropate în pământ pentru a proteja gospodăria și animalele de rele.​

Se spală sau nu în Joia Mare a Paștelui?

Conform tradiției, în Joia Mare nu se spală rufe și nu se fac alte treburi gospodărești grele. Această zi este dedicată curățeniei sufletești și pregătirii pentru Înviere. Se consideră că spălatul rufelor în Joia Mare aduce ghinion și lipsă de respect față de sacrificiul lui Hristos.​

Credincioșii se spovedesc și se împărtășesc

Joia Mare este momentul în care credincioșii merg la biserică pentru a se spovedi și a primi Sfânta Împărtășanie, curățindu-și astfel sufletul înainte de Înviere. Este o zi de introspecție și rugăciune, în care oamenii își analizează faptele și caută iertarea păcatelor.​

Alte tradiții în Joia Mare

În Joia Mare, în unele zone ale țării, se aprind focuri în curți sau la marginea satelor, în memoria celor adormiți. Se spune că în această noapte sufletele morților se întorc acasă, iar focurile le luminează calea. De asemenea, se prepară cozonaci și pască, iar gospodinele finalizează curățenia generală a casei.​

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: