Prietenă mea este o femeiușcă tare gospodină, tare iute la treabă și mare meșteriță în bucătărie. Tort „ Napoleon”, rață cu portocale la cuptor, „Cușma lui Guguță”, sarmale, ardei umpluți – ochii îți fug și gura îți lasă apă, căci eu am onoarea să apreciez prima imagine cu bunătățile gătite de ea.

O singură problemă avem când vine vorba de gătitul de sărbători – răciturile sau piftia sau chitoroagele, cum am mai auzit că li se spune în unele regiuni ale țării. Nu îi reușește să le gătească și gata, motiv pentru care, an de an, de sărbători, fierbem răciturile împreună, pe video call (trăiește la 2000 km distanță de mine) și ajung să fac spume și eu și bietele răcituri de dincolo de ecran.

Eu m-am născut la nordul republicii unde nu există masă de sărbătoare fără o răcitură limpede, cu usturoi și sare, căci și bunica mea zicea că ea nu știa de răcituri leșinate. Așadar, am luat tocul și foaia și i-am așternut prietenei mele rețeta de răcituri de cocoș pas cu pas. Să vedem, va mai prinde bine cuiva?

1. Dezghețăm animalul (e vorba de cocoș care trebuie să fie numit de casă și da, păsările sunt și ele animale sau cel puțin așa scrie în cartea de biologie). În cazul în care candidatul la piftie este decongelat, trecem repejor la punctul 2;

2. Tăiem carnea în bucăți potrivite pentru mărimea unei farfurii. Dar să tăiem frumos, ca chirurgii, nu ne batem joc de bunătate de cocoș;

3. Alegem un ligan mai mărișor și punem acolo bucățile de carne spălate frumușel. Umplem ligheanul cu apă rece și lăsăm victima în pace pentru 4-6 ore, ca să elibereze carnea tot sângele și răcitura la fiert să iasă limpede ca lacrima.

4. Căutăm o cratiță mărișoară, așezăm bucățile de carne în ea, adăugăm câteva boabe de piper aromat, o ceapă mare, foi de dafin și o lingură mare de sare. Turnăm apă ca să umplem cratița și o dăm la foc;

5. Focul, dragile mele, trebuie să fie un mediu. Iar noi – cu ochii pe cratiță ca pe butelie. Că nimic mai important ca scosul spumei la fierbere nu există, dacă vrem o răcitură frumoasă în farfurii. Deci, închipuie-ți că te pândesc 12 teroriști cu puștile și dacă te miști de lângă cratiță, e prăpăd mare. Că spuma-i tare șugubață, te-ai întors să răspunzi la un mesaj și gata – când te uiți, e plină cratița;

6. Am strâns spuma frumușel? Bun. Acum lăsăm răcitura la foc mic, dar mic de tot. Peste carne, ca să stea cumincioară în bulion, punem o farfurie cu fundul în sus și urmărim cum fierbe minunea. Fierbe așa, ca indignarea în moldoveni – când și când câte un bulbuc? Ideal. Nu deranjăm procesul ce va dura, în medie, 6 ore, decât numai pentru a ne asigura că totul merge cum se cuvine;

7. Au fiert răciturile. Bun. Strecurăm zeama printr-o sită, iar carnea o scoatem deoparte într-un bol. Gustăm zeama, adăugăm usturoi tocat și, dacă e necesar, puțină sare. Amestecăm bine și mai strecurăm o dată zeama. Dar eu știu ce mai fac? Cu niște șervețele albe de hârtie adun grăsimea care e în exces de pe suprafața răciturilor. Vedeți, Dvs., nu-mi prea place să văd multă grăsime în farfurie;

8. Trecem la așezarea carnea în farfurii. Și poate vă bate gândul să o puneți așa, cu tot cu os, fix în mijlocul farfuriei? În principiu, nu-i cine știe ce păcat, că nu vă pune popa la făcut canoane, dar pe măhala mea se scotea numaidecât osul și se lăsa doar carnea. Fără grijă, că se scoate tare ușor, ca miliardul din țară;

9. Am așezat carnea în farfurii și nu numai decât în mijlocul farfuriei, că nu-i statuia lui Lenin de la Selsovet. Așezați-le, dragile mele, după bunul vostru plac. Unele meșterițe fac trandafiri din morcovel, cuibușoare cu ouă de prepeliță, pătrunjel care acoperă romantic șoldul de cocoș. Eu n-am răbdare pentru atare marafeturi. Drept urmare, peste carnea așezată pitoresc în blid torn cu polonicul zeama. Turnați astfel încât să fie aproximativ aceeași cantitate de zeamă în fiecare farfurie.

10. Răciturile gata ferchezuite și gătite de sărbătoare se dau la rece până se prind. Apoi se mănâncă cu mare poftă și plăcere. Iar ca să meargă mai bine, acompaniați-le cu un pahar de vin alb. Poftă mare!

Distribuie articolul: