Comportamentul pasiv-agresiv este una dintre cele mai subtile, dar toxice forme de disfuncționalitate într-o relație. Deși nu implică ostilitate directă, produce confuzie emoțională, nesiguranță și epuizare psihică. Potrivit American Psychological Association, pasiv-agresivitatea se manifestă prin rezistență indirectă la cerințe sau așteptări, tăceri prelungite, sarcasm, uitare intenționată sau procrastinare aparent nevinovată.

Una dintre cele mai frecvente trăsături ale unei relații pasiv-agresive este lipsa unei comunicări deschise. În loc să exprime furia, frustrarea sau dezacordul, partenerul recurge la tactici de evitare și sabotaj subtil. De exemplu, evită discuțiile importante prin răspunsuri vagi sau tăcere, iar când este confruntat, neagă existența unei probleme. Acest comportament este descris de specialiștii în sănătate mintală ca o formă de agresiune mascată, care afectează sănătatea emoțională a celuilalt.

Studiile publicate în Journal of Social and Personal Relationships arată că persoanele expuse frecvent la pasiv-agresivitate în relațiile intime dezvoltă niveluri crescute de anxietate, confuzie identitară și stimă de sine scăzută. Ele ajung să își pună la îndoială percepțiile și reacțiile, mai ales că agresorul pasiv-agresiv reușește adesea să se poziționeze ca victimă.

Această formă de comportament este, în multe cazuri, învățată în copilărie, ca un mecanism de adaptare în familii în care exprimarea directă a emoțiilor nu era permisă. Totuși, deși poate fi explicat, nu este acceptabil să fie normalizat într-o relație adultă. Recunoașterea tiparului este primul pas. Întrebările ajutătoare pot fi: „Îmi este teamă să aduc în discuție anumite subiecte pentru că nu știu cum va reacționa partenerul?” sau „Simt că sunt pedepsită tăcut, fără motiv clar?”

Pentru a te proteja într-o astfel de relație, este esențial să-ți păstrezi claritatea mentală și limitele emoționale. Jurnalizarea trăirilor, sprijinul terapeutic și comunicarea asertivă te pot ajuta să nu internalizezi vinovăția sau confuzia. Dacă pasiv-agresivitatea persistă și partenerul refuză schimbarea sau sprijinul profesionist, luarea unei distanțe emoționale devine o alegere de sănătate psihică. Orice relație care îți diminuează încrederea în tine și îți consumă liniștea interioară nu este una echilibrată, oricât de subtil ar fi comportamentul distructiv.

Distribuie articolul: