Irvin Yalom este un psihoterapeut ale cărui cărți au cunoscut un renume mondial. Acesta avea 75 de ani când a scris această carte, iar aici el vorbește într-un mod foarte personal despre gândurile sale și fricile sale cu privire la moarte. Cu cât ți-ai trăit mai puțin viața, cu atât anxietatea în fața morții este mai mare este esența acestor scriituri.

Așadar, chiar dacă scriitorul Francois de La Rochefoucauld spune în anii 1600 că: „Soarele și moartea nu pot fi privite fix în față”, Irvin D. Yalom crede că trebuie să ne confruntăm anxietățile legate de inerența morții. Autorul consideră și că „Anxietatea în fața morții este mama tuturor religiilor”, deși el nu este practicantul niciuneia.

Descrie aici secvențe revelatoare din sesiunile de psihoterapie cu pacienții bolnavi cancer, cu pacienții depresivi și pacienții îngroziți de frica de moarte. Fiecare persoană, de altfel, se teme de moarte în felul ei. Tocmai de aceea Yalom își întreabă deseori pacienții: „Ce anume te sperie cel mai mult în legătură cu moartea?”

El aduce în această carte conceptul de experiență revelatoare, adică o confruntare cu moartea care îmbogățește viața, fiind un catalizator pentru schimbări importante ale cursului existenței unui individ. Și visele, la rândul lor, pot fi experiențe revelatoare, de aceea autorul acordă multă atenție în cadrul ședințelor, una din întrebările sale esențiale fiind: Ce ai simțit în vis?

O altă ancoră care a este de ajutor în a contracara anxietatea în fața morții este transmiterea prin reverberație, adică să-ți lași urma pe pământ prin fiecare vorbă de duh spusă unui prieten sau unui om drag, să influențezi la nivel subtil oamenii prin exemplul personal: de curaj, de asumare și de maturitate.

Cartea poate fi privită și ca un manual de auto-ajutorare, care vine cu idei și ancore ce ne pot fi utile ca să înțelegem mai bine frica de moarte și să învățăm s-o gestionăm. Irvin D. Yalom ne vorbește despre filosofi și ce anume l-a ajutat pe el personal din opera lor: Epicur: „Unde sunt eu, moartea nu este. Unde este moartea, nu sunt eu”; Schopenhauer și cele trei eseuri: „Numai ceea ce suntem contează cu adevărat.”; Nietzsche: „Amor fati / Iubește-ți soarta! sau cu alt cuvinte: croiește-ți o soartă pe care s-o iubești.”

Ultima parte a volumul se adresează cu precădere psihoterapeuților care primesc constant întrebări de la pacienții lor în legătură cu anxietatea morții și nu știu cum să trateze corect acest subiect în ședințele de psihoterapie.

Această carte este mai mult decât o înșiruire de exemple din ședințe de terapie, mai mult decât tehnici de înfuntare a inerenței morții, ci este și un fel de meditaţie optimistă pe tema morţii. Irvin Yalom a mărturisit că a scris Privind soarele în față ca pe o carte profund personală, reprezentând rezumatul propriei sale confruntări cu moartea: „Am în comun teama de moarte cu fiecare ființă umană: este umbra noastră întunecată de care nu suntem nicicând eliberați.”

Distribuie articolul: