Spre deosebire de cartea de debut, volumul Niște răspunsuri de Mihaela Rădulescu îmbină ficțiunea cu publicistica. Această lectură vine ca o recomandare mai degrabă pentru femei, ca ele să se descopere pe ele însele. Căci, printre paginile ei o să te regăsești cu siguranță în foarte multe momente ale vieții tale.

Cartea e plină de gânduri frumoase, simple și curate. În poveștile Mihaela Rădulescu vei putea, așadar, să descoperi partea frumoasă a existenței, vieții și societății. Cu multă delicatețe, frumusețe și femininitate vei descoperi rafinamentul autentic al unor esee extrem de bune, cu sclipiri de geniu.

Câteva citate din „Niște răspunsuri“ de Mihaela Rădulescu:

Când nu ştii ce simţi, când nu ştii de ce eşți agitat, nervos, cu capu-n nori şi cu gândurile vraişte, nu da vina pe tine – recunoaşte că ţi-e dor şi uită-te spre fiinţa care te-a răvăşit. Du-te până la ea şi vei da.. de tine, întreg.

Ne e greu să înțelegem că cel pe care îl iubim… iubește altfel.

Mi-am antrenat atât de bine așteptările, încât dezamăgirile aproape că nu mă mai găsesc niciodată acasă…

Atât avem AZI la îndemăna, căci despre MÂINE nu avem niciodată suficiente informații. Și daca din fiecare AZI rămâne un IERI interesant, înseamnă că timpul n-a fost pierdut.

Iată care este mesajul autoarei pentru cititorii săi:

„… scriu pentru cei pe care i-am făcut curioşi… scriu pentru femei pe care nu am ce să le învăţ poate doar le ajut să găsească mai uşor drumul spre răspunsurile din ele. Scriu pentru bărbaţi care ştiu să plângă, nu pentru cei care-şi fac femeile să plângă… scriu despre ce văd, ce aud, ce simt şi despre ce pot schimba, măcar în lumea pe care o povestesc…”, e o carte pentru toți în care: „nu-ţi garantez că vei afla răspunsurile pe care le aştepţi, dar nu e oare mai incitant să te trezeşti cu răspunsuri pentru care n-aveai încă întrebări?…”

„Plăcerea mea cea mai mare când călătoream cu trenul – și am făcut naveta niste ani de zile pe ruta Piatra Neamț–București – era să suflu pe geam până se aburește și să–mi desenez bărbatul pe care-l voi iubi, casa în care vom locui, aripile cu care voi zbura… Emoția mea cea mai profunda azi e să simt că trăiesc secvențe din geamul aburit pe care degetul desena dorințe, nestiind că pune întrebări… Cititorilor mei inteligenți, cu drag, Mihaela.“

Fragment din carte:

Distribuie articolul: