Fiind un roman emblematic pentru destinul femeilor iraniene și tocmai de aceea a și fost interzis de două ori, Cel care mă așteaptă a devenit cea mai vândută carte a tuturor timpurilor în Iran. Cartea prezintă o poveste complexă despre război, iubire și sacrificiu.

Cât de complicat este să fii femeie în Iranul anilor ‘80 – ‘90? Romanul urmărește parcursul unei iraniene din adolescență până la vârsta de cincizeci de ani. Evenimentele să desfășoară într-o lume total patriarhală, unde femeia este privită mai degrabă ca un obiect, ce trebuie să aparțină unui bărbat și nu poate decide pentru ea. Protagonista își dorește, pur și simplu, o viață normală: să studieze, să devină independentă, să se îndepărteze de relațiile toxice cu familia ei și să iubească, dar îi va reuși oare?

Așadar, povestea debutează cu anul 1979, cu puțin timp înainte de revoluția iraniană. La vârstă adolescenței, protagonista romanului, Masumeh, se îndrăgostește de un tânăr, Saeid, în drumul ei spre școală.

Din cauza unei căzături pe gheață, ea va rămâne imobilizată în casă pentru o perioadă. Saeid îi scrie câteva scrisori, pe care i le trimite prin prietena ei. Când fratele lui său Masumeh află despre idilă, protagonista e obligată de familie să se căsătorească cu cineva ales de către ei. Astfel, deși relația lor este absolut inocentă, Masumeh este măritată cu altcineva, cu forța. Din fericire, protagonista va scăpa de o căsătorie cu un bărbat agresiv, pusă la cale de fratele său. Și se alege cu un soț dezinteresat, care îi permite să–și continue studiile și nu încearcă să-i controleze viața.

De fapt, Masumeh descoperă, în timp, că soțul ei are cu totul alte preocupări decât familia și că idealurile și obiectivele sale politice îi pun viață în pericol, forțând-o să trăiască într-o continuă stare de îngrijorare. Eroina trece de una singură prin cele mai grele momente ale vieții sale, este asuprită și condamnată din cauza faptului că Hamid făcea parte dintr-un grup de revoluționari. Însă copiii săi o motivează să fie puternică. Iar odată rămasă văduvă, se străduiește din răsputeri să răzbească pentru a putea să își mențină familia pe linia de plutire.

Când protagonista se apropie de vârsta de cincizeci de ani, Saeid se întoarce în viața ei, cei doi descoperind că iubirea lor persistase atâtor decenii. De această dată, cei care se opun căsătoriei celor doi sunt chiar copiii ei, aceștia neînțelegând de ce mama lor se poartă precum o tânără. Copiii ei îi condamnă comportamentul și se îndepărtează de ea, ceea ce o întristează enorm.

Un roman bun și sincer, un portret curajos și franc căruia nici o instanță nu-i poate interzice apariția. De la început până la ultima pagină, Cel care mă așteaptă este povestea tuturor femeilor din Iran ce lupta pentru drepturile lor. – Bukhara Magazine

Distribuie articolul: