După Lise Bourbeau, există cinci răni de care suferim noi ca oameni și care ne împiedică să fim noi înșine: respingere, abandon, umilire, trădare, nedreptate.

Conform autoarea cărții „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine” de fiecare data când una dintre aceste rani se reactivează, întreagă noastră ființă se simte trădată. Nu mai suntem credincioși Dumnezeului nostru interior, nevoilor ființei noastre, deoarece ne lăsam ego-ul, cu convingerile și temerile lui, să ne conducă viață. Iar înlocuirea rănilor cu maștile este consecință faptului că vrem să ascundem, de noi înșine și de ceilalți, ceea ce încă nu am vrut să rezolvăm. Aceste ascunzișuri sunt o forma de trădare. 

Așadar, mi-am propus ca în acest articol să explorăm rana nedreptății și masca rigidității care vine s-o ascundă; manifestările acestei răni; dar și metodele de vindecare.

Cum recunoaștem o persoană cu această rană?

Activarea rănii: între patru și șase ani, în relația cu părintele de aceși sex.

Blocaj: în dezvoltarea individualității.

Masca: rigid.

Corpul: drept, rigid cât mai aproape de perfecțiune. Bine proporționat. Fese rotunde. Talie mică, stânsă în haine sau cu o curea. Mișcări rigide. Piele frumoasă. Maxilar strâns. Gât infexibil. Postură dreaptă, mândră.

Ochii: privire intensă și vie. Ochi limpezi.

Vocabular: „nu e nicio problemă”, „întotdeauna”, „niciodată”, „foarte bun”, „foarte bine”, „special”,„exact”, „cu siguranță”, „de acord?”.

Tonul vocii: sec și infexibil.

Caracter: perfecționist. Invidios. Își blochează sentimentele. Își încrucișează des brațele. Performant pentru a deveni perfect. Are dificultăți în a cere ajutor. Poate să râdă din orice motiv pentru a-și ascunde sensibilitatea. Nu recunoaște că are probleme. Se îndoiește de propriile alegeri. Se compară cu ce e mai bun și cu ce e mai rău. Are dificultăți în a primi, în general.

I se pare nedrept să obțină mai puțin, dar și mai nedrept când obține mai mult decât alții. Dificultate în a se simți bine, fără să se simți apoi vinovat. Nu își respectă limitele, cere prea mult de la el. Se controlează. Îi place ordinea. Este foarte rar bolnav, e dur față de corpul lui. Coleric. Răceală și dificultate în a-și arăta afecțiunea; îi place să aibă o înfățișare sexy.

Cea mai mare teamă: răceală.

Alimentație: preferă alimentele sărate celor dulci. Îi place tot ceea ce este crocant. Se controlează pentru a nu se îngrășa. Se justifică și îi este rușine când își pierde controlul.

Boli posibile: epuizare profesională (burn-out), anorgasm (în cazul femeilor), ejaculare precoce sau impotență (în cazul bărbaților). Boli a căror denumire se termina în „-ită”, precum tendită, bursită, artrită etc., torticolis, constipație, hemoroizi, crampe, probleme de circulație, afecțiuni ale ficatului, varice, probleme de piele, nervozitate, insomnie, vedere slabă.

Potrivit site-ului ninasofian.ro, emoția cea mai frecvent trăită de rigid este furia, însă e multe ori nu va fi capabil să își recunoască furia. Chiar dacă acesta este resimțită împotriva lui însuși, prima lui reacție când este furios este de a ataca pe altcineva.

Cea mai mare nedreptate de care suferă un rigid este împotriva lui însuși. Cere mult de la el, nu își dă voie să se relaxeze, nu își ascultă nevoile și se acuză foarte ușor. 

Cum se vindecă această rană?

Potrivit site-ului ninasofian.ro, primul lucru pe care trebuie să-l facă rigidul este să devenă conștient de masca pe care o poartă. Ce anume din copilărie l-a făcut să se simtă tratat cu ndereptate? mai apoi, trebuie să învețe să-ți trăiască emoțiile și suferința, fără a o mai acoperi cu masca rigidității.

Cu cât simțim mai mult suferința trăită de copilul din noi, cu atât mai multă compasiune trebuie să avem față de el. Așa vom deveni mai toleranți și cu părintele nostru, simțind compasiune pentru propria lui suferință.

După ce oferim compasiune copilului din noi, ne „mutăm” în energia de adult, conștientizând că nu mai suntem niște copii mici care nu știu să-și controleze rănile. Suntem adulți, avem o viziune diferită asupra vieții și conștientizăm că putem supraviețui chiar dacă ne simțim răniți.

Un rigid e pe care săs e vindece atunci când își acordă dreptul de a-și arăta sensibilitatea, dreptul de a plânge în fața celorlalți, fără a-și pierde controlul și fără să-i fie teamă de judecata lor.

Vom ști că ne-am vindecat de rana de nedreptate atunci când ne vom permite să fim mai puțin perfecționiști, când vom accepta că putem face greșeli, fără să fim furioși pe noi înșine și fără să ne criticăm.

Distribuie articolul: