Punctul G, „locul magic” al plăcerii feminine despre care ai auzit atâtea… este o mare minciună, spun experții. Citește un tex de Elizabeth Kiefer, care a adunat mai multă informație și ajuns la concluzia că punctul G este doar un mit. 

A fost odată ca niciodată ceva numit doar „sex”. Și apoi, deodată, mai exact cândva prin 1982, toată lumea s-a putut lăuda că face „sex sălbatic”. Diferența? Descoperirea unui punct timid cu nervuri, situat pe un centimetru și ceva din peretele frontal superior al vaginului. Oamenii de știință — și reviste (hm, hello), cărți, companii de jucării sexuale, filme, emisiuni TV, colege de cameră și profesoara de educație sexuală — au conchis că a fost descoperită o cheie universală pentru Misteriosul Orgasm Feminin. Și astfel a început epoca în care era musai să poți spune „mi-a luat mințile” prietenelor tale, la cafea.

Avea cumva o lățime de trei centimetri? Era mai jos puțin, lângă vulvă? Era neted sau mai degrabă striat? Ușor sensibil la atingere? Oricum ar fi, acela era. Și, la naiba, dacă nu am muncit cu toatele din greu să le găsim pe ale noastre. Promotor al educației sexuale, în 1982, COSMO le-a spus femeilor să ajungă acolo din poziția „ghemuit”, astfel încât să le fie mai ușor „să-și introducă unul sau două degete în vagin” și să facă „mișcarea necesară”.

Acum, în 2020, o simplă căutare Google afișează mii de hărți ce promit să-l localizeze. „Unde este Punctul G?” a înregistrat mai multe căutări decât cei doi Michael-i, Jordan și Jackson, la un loc. Cât despre industria cu „țintă” în Punctul G… aceasta este în plină expansiune: vibratoarele G-spot, prezervativele G-spot, lubrifianții G-spot, ateliere G-spot și, pentru cele mai îndrăznețe, shot-uri G-spot de 1.800 de dolari, menite să-l stimuleze suplimentar pe-al tău pentru plăcere subsidiară. La naiba, chiar și dicționarul Merriam-Webster se ocupă de acesta: „Punctul G este o masă de țesut extrem de erogenă”, se specifică în fiecare dicționar pe care îl tipărește. Și atunci de ce, atunci când am vorbit cu femeia care a ajutat la descoperirea acestuia, ea ne-a spus că am fost cu toții obsedați de o chestie nepotrivită?

Punctul G, între mit și adevăr

Acea femeie este Beverly Whipple, doctorand. Ea și o echipă de cercetători au inventat oficial termenul „G-spot” sau „Punctul G”, la începutul anilor ’80. L-au descris ca fiind „un bob sensibil” și l-au denumit după cercetătorul german Ernst Gräfenberg (da, un tip). Și exact așa s-a născut partea cea mai falsă și mai frustrantă a corpului tău.

„Sincer, totul a scăpat de sub control din acel punct încoace”, spune Whipple. Echipa ei nu susținea că fiecare femeie are un Punct G. „Femeile sunt capabile de a se confrunta cu plăcerea sexuală în mai multe moduri diferite,“ insistă ea pentru COSMO acum. „Toate suntem unice.“ Și în ciuda analogiei cu bobul, nu au vrut să spună că era la propriu un punct acolo. Vorbeau, mai degrabă, despre o zonă care ar putea face pur și simplu ca unele femei să se simtă bine. Dar mass-media (hello, din nou) a preferat versiunea simplă și rapidă și a defilat cu ea ca și cum ar fi fost panaceul sexual.

Cercetătorii au făcut și ei același lucru. În 2012, un studiu publicat în The Journal of Sexual Medicine a proclamat că, desigur, punctul G ar fi fost real. Doar că nu era un „bob”. Era de fapt un element de anatomie de 8,1-3,6 milimetri „asemănător cu frânghia, ca un săculeț albastru și asemănător unui strugure”. Această revelație a venit de la chirurgul ginecolog Adam Ostrzenski, după studiul său făcut pe cadavrul unei femei de 83 de ani. Ca idee, bunul doctor a continuat, chiar, să vândă femeilor procedura numită Spotplastry G — ginecoplastia punctului G. De-a lungul anilor, mulți alți cercetători au descoperit că punctul G este o mulțime de alte lucruri: „o concentrare de nervi”, „buretele uretral”, „o glandă”, „o adunătură de nervuri”.

În mare parte, însă, lucrul pe care trebuiau să îl găsească femeile a rămas un mister pentru experții care le tot spuneau acestora să îl găsească. Zeci de studii au utilizat sondaje, probe patologice, imagistică și markeri biochimici pentru a încerca să identifice evazivul Punct G o dată pentru totdeauna. În 2006, o biopsie a vaginelor femeilor nu a scos la iveală nimic. În 2012, un grup de medici a examinat toate datele cunoscute și înregistrate și nu a găsit nicio dovadă. În 2017, în cel mai recent și cel mai mare studiu post-mortem realizat până în prezent pe 13 cadavre, cercetătorii au anchetat din nou: tot nimic.

„Nu este ca și cum ai apăsa un un întrerupător”, afirmă Barry Komisaruk, doctor în medicină, neurolog în cadrul Universității Rutgers. „Nu avem nicio dovadă că Punctul G este un punct sau o structură”, spune Nicole Prause, doctorand, un neurolog care studiază orgasmele și excitația sexuală. „Nu am înțeles niciodată de ce a fost interpretat ca un nou organ sexual. Nu putem standardiza un vagin — nu există o asemănare între femei în ceea ce privește modul exact în care experimentăm plăcerea.” Sigur, unele femei ar putea avea o zonă în interiorul vaginelor lor care conține o mulțime de zone mai mici, super sensibile. Însă unele femei spun că atunci când urmează vechiul sfat citit în COSMO simt disconfort sau nevoia de a urina. Altele nu simt absolut nimic. Fiindcă pentru ele, nu există nimic acolo.

Un nou curent de gândire

Acum apare cea mai complicată parte a acestei povești — și, ca să fiu sinceră, motivul pentru care nici măcar nu e o poveste. În ciuda lipsei de dovezi științifice, există încă o mulțime de adepți ai acestui Punct G, mulți dintre ei fiind terapeuți sexuali super deștepți, bineînțeles. Sunt un grup destul de intens (unul ne-a închis telefonul în nas când i-am solicitat un interviu), dar nu greșesc cu totul. Ideea lor este următoarea – dacă o femeie crede că și-a găsit Punctul G, asta ar trebui să înlocuiască orice lacună științifică. Și mai exact, „dacă o femeie susține că a experimentat plăcerea via Punctul G, pare bizar să o reducem la tăcere”, spune Kristen Mark, doctor în medicină, terapeut sexual la Universitatea din Kentucky. „Este ca și cum ne-am întoarce de unde am plecat.”

Corect. Doar că, după cum subliniază Prause, „femeile merită informații exacte despre corpul lor”. Adică de ce nu am putea avea parte, deopotrivă, și de plăcere, și de adevăr?

Pentru unele femei există o sensibilitate sexuală acolo unde se presupune că este punctul G. Dar pentru altele, pur și simplu nu există. Sau este mai la stânga. Sau este în mai multe locuri. Și cam asta este ideea. Toate pot ne face să ne simțim bine. Ceea ce poate fi unanim acceptat este faptul că avem nevoie de mai multe cercetări. Sănătatea sexuală a femeilor este foarte subestimată, iar obstacolele științifice sunt limite absurde. În 2015, Prause a încercat să demareze un studiu la UCLA, care să analizeze orgasmele feminine, cum să-ți spun eu… un studiu „pe viu”. Consiliul de administrație a ascultat-o, dar a făcut-o să promită că subiecții ei în testare „nu vor atinge, efectiv, punctul culminant”, pentru că nu le-a plăcut ideea ca femeile să aibă orgasm în laboratoarele lor. După cum ați ghicit deja, studiul nu a fost aprobat.

Deci, da, se conturează un nou tip de gândire despre plăcerea feminină, dar are nevoie de un răgaz pentru ca anumite persoane să îl poată rumega. Cum ar fi acele prietene cu care stai la cafea, care contestă într-una existența Punctului G. Și la fel ca bărbații, care ar putea fi cei mai încântați de ideea Punctului G. Un orgasm via Punctul G necesită penetrare, ceea ce se întâmplă să fie fix modul în care majoritatea băieților preferă să abordeze problema. „Dacă ai un penis, ar fi foarte convenabil dacă felul în care persoana cu un vagin ar obține plăcere este să îți pui penisul în vagin”, spune Emily Nagoski, doctorand, autoarea volumului Come as You Are, o carte care explorează știința sexualității feminine. „La fel ca în cazul femeilor, Punctul G le-a oferit bărbaților o metrică universală de performanță”, spune Nagoski.

Lucrurile au fost cât pe ce s-o apuce într-o direcție mai bună. „La începutul anilor ’80, au existat cercetări care scoteau într-adevăr clitorisul în centrul atenției”, explică Nagoski. „Apoi a apărut studiul Punctului G, creând această presiune ca femeile să fie orgasmice prin stimularea vaginală, chiar dacă majoritatea corpurilor femeilor nu sunt setate în acest fel. Și dacă te gândești cu adevărat de ce stimularea vaginală contează atât de mult, este pentru că pune accentul pe plăcerea masculină.”

Cum a decăzut Punctul G

Ne pregătim să vorbim despre decăderea Punctului G. Nu numai despre partea cu frustrarea sexuală, ci și despre povara emoțională uriașă pe care Punctul G a aruncat-o involuntar asupra tuturor. S-a dovedit că lucrul care trebuia să ne trezească la realitate și să ne standardizeze viața sexuală a venit cu un efect secundar cu adevărat nasol: rușinea.

„Am prietene care spun că mereu ating punctul culminant doar de la actul sexual și le place: „Pur și simplu nu mi-am găsit încă Punctul G”, spune Alyssa, cititoare COSMO. „Asta este, se pare că sunt ele mai norocoase.” Multe cupluri continuă să caute – bărbații spun că găsirea Punctului G al unei femei este obiectivul numărul 1 al sexului, ceea ce explică existența celor 31% dintre femei care spun că au de-a face cu parteneri exasperați. Prause își face griji pentru asta. Ea spune: „Veți auzi bărbați spunând lucruri de genul: «Ultima mea iubită nu necesita prea mult efort» sau «Ai nevoie de prea mult timp pentru a ajunge la orgasm» sau «Cutare lucru a funcționat cu ultima mea iubită». Asta face ca femeile să se întrebe dacă sunt «normale». Și chiar detestăm asta.”

Acesta este motivul pentru care renunțăm la căutare. Am terminat cu blestematul „bob” și ne pare rău, din nou, că am adus vorba vreodată. „Ceea ce ar fi cu adevărat revoluționar pentru viața sexuală a femeilor este să se bazeze pe ceea ce cercetările au găsit de-a lungul timpului. Cei mai buni indicatori ai satisfacției sexuale sunt intimitatea și conexiunea”, spune Debby Herbenick, doctor, profesor la Indiana University School of Public Health și cercetător asociat la Kinsey Institute.

Lumea științifică se revoluționează, totodată, încercând să descopere cum să rebranduiască Punctul G în ceva mult mai (și prin „mult mai”, vrem să spunem, realmente) exact. Whipple rămâne cu ochii pe „zona” asta.

Cercetătorii italieni au sugerat redenumirea conceptului în ceva mai puțin sexy precum „complexul uretral vaginal clitoridian”. Herbenick are propriile idei: „În primul rând, nu ar trebui să fie numit după un bărbat. Este vorba despre o caracteristică a corpului feminin și doar pentru că un bărbat a scris despre asta nu înseamnă că a fost primul care a înțeles-o sau experimentat-o.” Dar oricum, ea ar opta pentru ceva care să conțină termenul „zonă”. 
În ceea ce ne privește, noi vom începe această nouă eră cu un sfat 100% inteligent și înțelept, fără Punctul G și cu amabilitatea lui Nagoski: „Dacă îți place ce simți acolo, înseamnă că o faci bine”. Numește-l oricum dorești.

Și pentru că tot am vorbit atât de mult despre emancipare și sexualitate feminină, citește și articolul nostru despre cele 7 femei care au normalizat discursul sexual, făcând sexul un subiect mai accesibil.

Text: Elizabeth Kiefer

Sursa: cosmopolitan.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: