De ce renunțăm la unele persoane, de ce nu mai comunicăm? De câte ori v-ați trezit că nu ați mai discutat cu o persoană dragă de foarte mult timp? Neînțelegeri, indiferență sau circumstanțele vieții?  Psihologa Aurelia Balan a vorbit despre cât de importanți sunt ceilalți oameni pentru starea noastră de bine, pentru fericirea lăuntrică și cucerirea a noi orizonturi. Aceasta are și un îndemn pentru fiecare: „Face-ți schimb de energie și… nu-i lăsați să plece, căci, se întâlnesc doar o dată în viață! Oamenii?! Oamenii au nevoie de oameni!”

Poate uneori oamenii înseamnă nimic! Dar și noi fără ei, fără oameni adică, suntem la fel – nimic!

Deseori ajungem să alungăm voit amintiri, să renunțăm din comoditate proprie la anumite momente alături de altcineva, și-o facem de regulă fără a ne gândi la cât de mult, acel cineva și-ar dori să-i fim alături, ignorăm unele imagini doar pentru că cineva a îndrăznit să zică ceva de „ochi care nu se văd și se uită”, ștergem la fel ca cu buretele unele sentimente, din nou fără a ne păsa dacă și celălalt o poate face cu aceiași facilitate, ne lepădăm deci de anumite persoane fără să știm că vine o vreme în care toți oamenii dragi reapar în viața noastră ca niște stropi kamikaze de ploaie.

Am știut dintotdeauna că sunt oameni care pleacă.

Dar am învățat că sunt și cei care rămân acolo pentru totdeauna. Trec zile, săptămâni, luni, ani, ani, ani… iar când îi revezi nu o iei de la capăt, ci povestești mai departe conținutul, de parcă cinci minute de publicitate ar fi întrerupt un film. Nu le-ai scris, nici ieri, nici alaltăieri, nici în urmă c-o săptămână, o lună, un an,  doi, trei și… oricum rămân atât de ai tăi… Nu-i vezi nici azi, nici mâine, nici poimâine, nici peste o săptămână, nici peste o lună, nici peste un an, peste doi, peste cinci și… totuși revezi aceiași imagine, cu ochii la fel de blânzi și mâinile la fel  de calde…

Nu există nici timp, nici spațiu, nici distanță pentru oamenii dragi. Ei sunt mereu acolo, de cealaltă parte a oglinzii în care te privești în fiecare dimineață.

Sunt oameni care pleacă. Dar am învățat că sunt și cei care vor fi mereu și oricând lângă!

Nu știu dacă ei sunt pentru că vrem noi sau vor ei, dar știu că e bine și e cald alături de asemenea persoane, știm că lângă ei orele par minute, iar îmbrățișările ne-am dori să țină o veșnicie…

Oamenii au nevoie de persoane care să le împărtășească aceleași pasiuni, persoane lângă care să poată pur și simplu tăcea, și cel de-alături să nu le deranjeze tăcerile decât c-o mângâiere pe creștet, iar atunci când la întrebarea „ce faci?” vor răspunde cu „bine”, să-i privească cineva în ochi și să zică „spune-mi adevărul!”

Oamenii au nevoie de compatibilitate mult mai mult decât de completivitate.

Din asta vine adevărata împăcare, din clipele-n care avem acest tip de persoane lângă noi. De aici pornește avântul fericirii lăuntrice, de la astfel de ființe se nasc în sufletul nostru liniști și totodată mii de întrebări, iar asta-i echivalent cu a prinde aripi, cu noi zboruri și orizonturi!

Luați de mână acești oameni, face-ți schimb de energie și… nu-i lăsați să plece, căci, se întâlnesc doar o dată în viață! Oamenii?! Oamenii au nevoie de oameni!

Sursa: Instagram / Aurelia Balan

Distribuie articolul: