Ce este procrastinarea știe, probabil, toată lumea modernă deja. Ca adulți, ne ciocnim foarte des cu asemenea stări, când vrei să stai în telefon, sau să faci orice altă activitate ce te relaxează, ignorând și amânând la nesfârșit task-urile importante pe care le-avem de făcut.

Cu toate că ne acordăm nouă înșine, ca adulți, credite de înțelegere și tolerare a acestui obicei, când ne observăm copilul făcând același lucru, ne simțim iritați și tindem să-l mustrăm, ba chiar să-l pedepsim pentru amânarea conștientă a sarcinilor.

Important este, înainte de toate, să conștientizezi că procrastinarea la copii, la fel ca la adulți, vine însoțită de anxietate și de sentimentul de vină. De aceea, este incorect să acutizăm aceste stări prin pedepse, insulte, critici sau strigăte. Suntem lângă copiii noștri pentru a-i ajuta să depășească aceste trăiri și să evităm formarea unui obicei prost.

Când al nostru copil amână o sarcină, deși pe moment se simte bine, mai târziu va avea remușcări pentru că nu și-a dus la bun sfârșit sarcina. Probabil că singur își dă seama că sarcinile nefăcute se vor aduna și îi va veni foarte greu să le realizeze. De aceea, este indicat să-i arăți compasiune, înțelegere, să-i oferi suport și ajutor în rezolvarea acestei situații, dar explicându-i cu calm că acest lucru nu poate deveni un obicei.

Descrie-i și validează-i emoțiile, spunându-i că starea aceasta poate fi foarte ușor de evitat. Organizează o călătorie în timp și descrie-i starea pe care o va avea după îndeplinirea responsabilităților ce îi revin. De exemplu: „Uite, acum te simți trist și abătut, și te înțeleg. Dar hai să ne gândim cum te simți când te-ai eliberat de sarcinile ce trebuiau făcute? Te simți relaxat, cu bună dispoziție, vesel. Ce este mai plăcut pentru tine? Care din aceste două stări?”.

În altă ordine de idei, poate sarcinile ce îi sunt puse copilului sunt prea complexe sau prea dificile pentru el? Când știe că are de făcut un lucru greu, care durează, evident că se simte speriat și are tendința de a-l ignora. O soluție ar fi să împarți activitățile respective pe bucăți, astfel încât să nu dureze mai mult de 20 minute o repriză de lucru.

Sugerează-i să înceapă cu cea mai ușoară sarcină. Amiralul William H. McRaven, ofițer în cadrul Marinei SUA, spune: „Dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a-ți face patul. Dacă îți faci patul în fiece dimineață, îți vei fi îndeplinit prima sarcină a zilei. Îți va da un simț al mândriei și te va încuraja să îndeplinești încă o sarcină și încă una. Până la sfârșitul zilei acea primă sarcină se va transforma în multe sarcini îndeplinite”.

Procrastinarea, per general, este un subiect foarte des discutat. Cercetătorii spun că aproximativ 20% din populație adoptă acest tip de comportament. De multe ori, aceasta devine o tendință periculoasă, căci mulți oameni ajung să-și piardă joburile sau să-și destrame relațiile personale, din acest motiv. La copii acest obicei devine grav în momentul când este prezent în toate sferele vieții: școală, hobby, cerc de prieteni, familie.

Fiind în procesul dezvoltării cognitive, de multe ori copiii nu își pot controla comportamentul și necesită să fie încurajați, nu mustrați. Unii specialiști le recomandă părinților să nu fie foarte autoritari, ci să prezinte sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească copilul astfel încât acestea să pară cât mai ușoare posibil. Procrastinarea nu este un obicei cu care ne naștem. De regulă, copiii care procrastinează au părinți foarte autoritari și neîndeplinirea sarcinilor reprezintă pentru ei singura modalitate de a nu se supune.

Deci, dacă observi că procrastinarea devine pentru copilul tău un obicei, atunci:

  1. Nu avea așteptări exagerat de mari de la copil;
  2. Învață-l să-și fixeze singur obiectivele și să-și urmărească progresele;
  3. Procrastinarea nu este lene. Copilul care procrastinează este ocupat să facă altă activitate în locul celei pe care o amână, deci nu te apuca să-l numești leneș sau iresponsabil;
  4. Nu îi indica ce să facă mereu, acordă-i libertatea să-și programeze individual activitățile.

Un ultim lucru ce ar trebui spus: procrastinarea este un obicei învățat. Așadar, dacă tu ca părinte obișnuiești să amâni lucrul pentru „mai târziu”, acest comportament va fi preluat de către copilul tău. Fii exemplul de persoană perseverentă ce își îndeplinește sarcinile la timp și copilul tău va rezona cu tine!

Distribuie articolul: