Moldoveanul Stanislav Ghibadulin luptă în Ucraina de partea forțelor Kievului încă din 2015. Decorat cu multiple medalii, acesta a fost rănit de mai multe ori și chiar i-a fost amputată o parte din piciorul stâng după ce a călcat pe o mină anti-personal. S-a întors însă pe front și de la începutul invaziei ruse nu a mai lăsat arma din mână.

În interviul pentru publicația glavcom.ua, el a povestit cum fiind un tânăr originar din R. Moldova a ajuns să apere independența și integritatea teritorială a Ucrainei.

„Decizia mea a fost influențată de educația primită, deoarece am crescut într-o familie în care noțiunea de patriotism a fost pusă în capul mesei. Am venit în Ucraina la începutul anului 2015 și m-am alăturat regimentului Azov. Acest lucru a fost posibil în ciuda faptului că la acea vreme eram încă cetățean al R. Moldova. În timpul războiului nu contează cine ești sau de unde vii. Dacă vrei să ajuți, vei primi o șansă. Acum sunt cetățean al Ucrainei. Am fost nevoit să renunț cetățenia R. Moldova pentru a o obține pe cea a Ucrainei”. 

„În dimineața de 24 februarie m-am trezit când un vecin speriat s-a apropiat de mine. Am ieșit afară și am început să cânt imnul Ucrainei. Nu am simțit frică. Mi-am dat seama că nu mi-e frică de moarte, că sunt un luptător. M-am dus cu prietenii la centrul militar și am întrebat dacă îmi vor da o armă. Credeam că luptele vor fi duse chiar pe străzile Kievului, poate va trebui să trag chiar de la fereastra mea. Pe 24 februarie, ministrul Apărării a scris că fiecare ucrainean va putea obține o armă doar prezentând pașaportul. Centrul militar mi-a spus că armele sunt încă transportate, așa că de acolo m-am dus imediat la unitatea mea, Azov, și m-am alăturat ca voluntar”.

Bărbatul a povestit și despre experiența lui militară din timpul invaziei, despre cum a fost primit, având în vedere că este invalid de grupa I:

„Acest lucru m-a deranjat nu atât pe mine, cât pe camarazii mei, care erau mereu îngrijorați pentru mine, ceea ce a afectat cursul ostilităților. Așa că am fost nevoit să mă retrag de pe front, iar acum antrenez alți soldați. Înainte de asta, am fost artilerist al unui detașament de recunoaștere. Am luptat în regiunea Kiev și am aflat aproape imediat despre ce se întâmplă în Bucea. Unul dintre camarazii mei a fost luat prizonier în timpul retragerii, a fost dus pe străzile din Bucea, a văzut totul, dar a reușit ca prin minune să scape. Ne-a spus imediat că în Bucea a fost genocid, străzile erau pline de cadavre”. 

 

Sursa: glavcom.ua

Trăim vremuri grele și îți aducem informații vitale oră de oră. Ajută-ne să rezistăm. Fii alături de jurnalismul de calitate și noi te vom răsplăti cu cele mai noi știri!
Donează pe Patreon ca să putem continua activitatea portalului mediatic ea.md.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: