Daniela (un prenume  fictiv) a avut o copilărie tumultoasă, marcată de violență și certuri zilnice. Cu toate acestea, chiar și după ce s-a căsătorit și și-a întemeiat propria familie, viața ei nu a cunoscut liniștea. Acestea sunt experiențele pe care le-a împărtășit în cadrul unei emisiuni, dezvăluind provocările cu care se confruntă și greutățile cu care continuă să lupte.

În cadrul Proiectului „Femeile nu tac” alături de Adrian Prodan, Daniela își împărtășește povestea din raionul Telenești, unde a avut o copilărie extrem de dificilă. “Tatăl meu era pasionat de băutură și fumat. Chiar și atunci când reușeam să strâng câțiva bani, el îi lua pentru a-și cumpăra alcool și țigări. Ne trimitea să căutăm țigări pe marginea drumului sau să cerem oamenilor de pe stradă țigări”, își amintește Daniela, conform Știri.md.

Daniela spune că tatăl său era foarte agresiv cu mama ei, dar și cu bunicul: „Îl bătea pe bunelul ca să-i dea pensia lui. (…) Bunelul, de fiecare dată când primea pensia, îi dădea bani mamei pentru făină, ca să facă pâine. Vedeam alți copii că mănâncă diferite fructe la școală și voiam și noi. Eu până la 18 ani nu știam cum sunt la gust kiwi, ananasul, rodia”.

În timp ce mama sa muncea zilnic pentru a-și întreține copiii, tatăl ei cheltuia toți banii pe băutură.

„El îi spunea mamei că nu are nevoie de bani, el are nevoie de băutură. Eu eram mică, dar înțelegeam totul. Odată, tata a dezbrăcat-o pe mama, a legat-o de pat și a bătut-o. A ținut-o așa timp de 24 de ore, fără apă, fără mâncare. O bătea și cu pumnii, și cu picioarele, cu varga, cu mătura. Eu am văzut cum o bătea”, își amintește Daniela.

Tânăra spune că mama sa a fost la Poliție pentru a depune plângere împotriva soțului său, însă fără rezultat: „Ce folos că stătea o lună, două la pușcărie?! El scăpa de pușcărie și venea acasă și, din cauză că mama depunea pe el plângere, o bătea încă și mai tare”.

Părinții săi au trăit împreună 15 ani. La un moment dat, mama sa a plecat la muncă, iar Daniela (pe atunci avea nouă ani) cu frații și surorile ei au ajuns la orfelinat. Tatăl, povestește tânăra, a dispărut atunci definitiv din viața lor.

După orfelinat, tânăra a mers la studii și locuia la cămin. Atunci, ea a făcut cunoștință cu un băiat de care s-a îndrăgostit. La vârsta de 20 de ani, Daniela s-a căsătorit.

„După ce m-a cerut în căsătorie, am trăit la mama lui. În luna iulie m-a cerut, în august deja ne pregăteam de înscriere și cununie. Totul a decurs foarte repede”, mărturisește tânăra.

Daniela spune că la început totul era bine și toți se comportau frumos cu ea. Când a aflat că este însărcinată, soțul său s-a bucurat.

„Peste câteva luni el a început să mă bată. El știa că eu fumez și nu-i plăcea acest lucru. După ce am aflat concret că sunt însărcinată, peste câteva zile, el, din nervi, le-a spus tuturor că eu fumez. (…) Când ne-am mutat la Chișinău, el insista ca eu să merg să lucrez, dar eu i-am zis că sunt însărcinată și nu am să pot. (…) Era vorba să mergem pe data de 5 ianuarie la mama mea, deja am născut-o pe fetița mea și el toată noaptea îmi zicea ba să fac bagajul, ba să-l desfac. Eu m-am enervat și i-am zis că nu mai mergem nicăieri. El atunci s-a enervat atât de tare pe mine că a luat cureaua și m-a bătut”, își amintește tânăra.

Daniela susține că tot coșmarul a început încă de când era însărcinată. Acesta o lovea adesea cu pumnii și cu picioarele în burtă.

„Am trăit cu el până fata a împlinit doi ani. După asta eu am plecat de la el, căutam unde să mă adăpostesc. El mă găsea și mă bătea mereu acolo unde mă găsea. Am zis să-i mai dau o șansă, mă gândeam că îi este greu fără copil. Dar el încontinuu mă bătea”, povestește tânăra.

La un moment dat, ea a aflat de un Centru de plasament și a decis să meargă acolo împreună cu fetița sa.

„Oamenii din Centrul de plasament s-au oferit să mă ajute cu divorțul, căci eu nu mai voiam să trăiesc cu el. El mie de fiecare dată îmi spunea că ori trăiesc cu el, ori ajung în cimitir. Și îmi spunea că, dacă mă vede cu cineva, o să-l ucidă și pe el, și pe mine”, mărturisește Daniela.

Deja de un an de zile, Daniela se află la Centrul „Diaconia”: „Mă bucur foarte mult că au fost făcute astfel de centre pentru mame și copii. Mă bucur că nu am fost separată de copilul meu, cum am fost eu despărțită de mama mea în copilărie. Nici o mamă nu poate trăi fără copilul său. Aici eu sunt în siguranță”.

Dacă va ieși din acel Centru, nu are unde pleca, spune Daniela. Totuși, ea speră că își va găsi un loc de muncă stabil. „Eu sunt vinovată de soarta mea pentru că m-am grăbit cu măritatul. El era un băiat frumos și eu m-am îndrăgostit”, recunoaște tânăra.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: