La circa 200 km de Capitală este situat Parcul Țaul, în imediata apropiere a satului Țaul din raionul Dondușeni. Parcul ocupă o suprafață de 46,2 ha, fiind fondat de către bancherul și proprietarul acelei moșii – Andrei Iacob Pommer din Odesa, originar din Grecia. Fotografa noastră Cristina Tocan a surprins cu obiectivul ei câteva imagini absolut deosebite din cel mai mare parc din țară.

Cel mai bogat parc din țara noastră în specii de conifere

Parcul Țaul este planificat în stil landșaft. Acest lucru se observă mai ales în partea de nord-vest, pe platou marginit cu drumul satului, cât și în toată zona centrală a parcului, de la spatele conacului până la lac. Partea de jos, înconjurată din trei părți de pante cu expoziție estică, sudică și vestică, are poieni, pădurici și grupuri izolate de plante și ocupă o suprafață de peste 16 ha. Pantele sunt amenajate ca silvo-parc: suprafața acestuia este de 13 ha pe panta de esste și de 5 ha pe cea de est,[18] în total 80% din suprafața teritoriului „de jos”.

Solul este reprezentat de un strat de 0,7-0,8 m adâncime de cernoziom, urmat de argilă roșie, pe alocuri galbenă, iar dedesubt nisip argilos de culoare verde. Din parcurile Republicii Moldova, parcul Țaul are cele mai multe specii de conifere și foioase de origine străină — aproape 150 de specii.

Doar un singur drum funcțional rămas

Rețeaua de drumuri are o lungime totală de 12,5 km, cu peste 2,5 km mai puțin decât avea la început. Ceva mai sus de intrarea în parc, începe un drum care trece prin „parcul pentru amatori”, după care se îndreaptă spre sud, ajungând în regiunea lacului din vale. Un al doilea drum începe în partea de nord-est a parcului, din spatele conacului, și străbate silvo-parcul de pe panta de est, până în partea de sud a lacului, înconjurându-l prin sud-est și intersectându-se aici cu primul drum. Doar cel de-al doilea drum mai este funcțional, celelalte drumuri și alei transformându-se în poteci îmburuienate.

Drumurile sunt astfel amenajate, încât ele nu se observă prin vegetația parcului. Aceasta se datorează trasării lor printre plantații de arbori și arbuști, acoperirii cu pământ presat în loc de asfalt sau pietriș și, în unele locuri, săpării drumului la un nivel mai jos decât terenul aferent.

Monumentul de arhitectură peisagistică

La peste o sută de ani de la fondare, parcul a pierdut multe din caracteristicile decorative inițiale. Drumurile și aleile au fost acaparate de buruieni și s-au transformat în cărări. Sunt pe cale de dispariție mai multe specii de plante, printre care pinii, sofora japoneză (forma plângătoare), paltinul de munte, fagul cu frunza vișinie, diverse specii de arbuști decorativi, mai ales în partea de sus, uscată, a parcului. Parcul din Țaul este monumentul de arhitectură peisagistică și a fost luat sub ocrotirea statului în anul 1956.

Foto: Cristina Tocan

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: