V-ați întrebat vreodată de ce împodobim bradul de Crăciun? Povestea pomului  e una captivantă, ce combină tradițiile creștine cu cele păgâne.

Înainte de creștinarea Europei, plantele și copacii ce erau veșnic verzi aveau o semnificație specială. Oamenii antici își decorau casa cu crengi de brazi crezând că astfel se vor proteja de vrăjitoare, fantome și boală.

Popoarele antice credeau că soarele este un zeu și iarna venea deoarece acesta se îmbolnăvea. În timpul solstițiului, pe 21 sau 22 decembrie, oamenii sărbătoreau faptul că zeul își revine. Astfel,  plantele verzi le aminteau de plantele care vor crește din nou când zeul se va însănătoși și va fi din nou puternic.

Egiptenii se închinau zeului Ra, care avea cap de șoim și purta soarele ca pe o coroană. La solstițiul, egiptenii decorau casele cu papuri verzi de palmier pentru a sărbători recuperarea lui Ra după boala sa. Așadar, plantele verzi erau un simbol al vieții și al victoriei contra morții.

Romanii, în perioada solstițiului, sărbătoreau Saturnaliile, în cinstea zeului agriculturii, Saturn, festival al voii bune și îngăduinței. Romanii știau că, în curând, va sosi primăvara și câmpurile vor fi din nou verzi. Aceștia își decorau casa cu ramuri de brad.

Druizii din nordul Europei, preoții celților, de asemenea, își decorau templele cu crengi verzi ca simbol al vieții veșnice. Vikingii credeau că plantele pururea verzi sunt cele ale zeului soare, Balder.

Tradiția de a împodobi bradul acasă își are originile în Germania

Orașul Tallinn este primul oraș în care un pom a fost împodobit cu ocazia Crăciunului, în 1441. Se presupune că ideea a fost a unui grup de negustori străini și necăsătoriți. Pomul i-a încântat pe locuitorii orașului, aceștia dansând în jurul lui

Se presupune că germanii au preluat tradiția de la estonieni. Pentru primii creștini, 24 decembrie era ziua lui Adam și Eva. În acea zi, în Germania, se juca un spectacol, în timpul căruia actorii citeau din Biblie pentru oamenii din oraș. Pomii Paradisului erau ramuri decorate cu mere și reprezentau un element indispensabil  în spectacolul care era jucat în fața Bisericilor. Crengile simbolizau grădina Raiului  și acestea erau arătate locuitorii orașului înainte de începerea spectacolului. Aproape de începutul secolului XVI, Pomul Paradisului a început să fie numit Pomul lui Hristos și era împodobit cu cireșe, prăjituri, clopoței și îngerași.

În secolul 16, creștinii aveau în casele lor pomi împodobiți. Unii construiau piramide din lemne și le împodobeau cu plante eterne verzi. Se consideră că Martin Luther, reformatorul protestant, e primul care a pus lumânări aprinse pe un copac. Într-o noapte, mergând spre casă, a văzut un peisaj  minunat: stelele luminând în mijlocul brazilor, aducându-i aminte de Iisus deoarece Mântuitorul a părăsit cerul înstelat pentru a veni pe pământ de Crăciun.  Pentru a capta minunea, acesta a împodobit un pom cu lumânări pentru familia sa. Astfel, tradiția de a împodobi bradul s-a răspândit la germani și apoi pe întreg continentul.

În Germania, primii pomi erau decorați cu mere aurii și turte dulci. Bebelușul Iisus era pus pe vârful bradului, apoi, cu timpul, acesta a fost înlocuit de stea.

În America, până în anul 1840, bradul împodobit era considerat un simbol păgân.

În 1848, într-un ziar britanic, a apărut o imagine cu Regina Victoria și familia sa în jurul bradului. Regina Marii Britaniei era foarte populară și inițiatoarea trendurilor nu doar în țara sa, dar și în lume. Astfel, Regina a popularizat bradul de Crăciun. În perioada victoriană, oamenii decorau bradul cu lumânări, ce semnificau stelele.

 

Odată cu apariția electricității, bradul a început să fie luminat de ghirlande.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: