Pe Silvia Postolatiev am cunoscut-o de pe Instagram. Peisajele minunate ale Noii Zeelande ar fi trădat-o niciodată că este basarabeancă, dar iată textele motivaționale în română ne-au dat de bănuit. Am aflat că are o carieră în fotografie fashion în România de care este foarte mândră, iar acum, fiind pe pauza de maternitate, încearcă să transmită celor peste 82 de mii de urmăritori de pe contul său de Instagram idei motivaționale și multă inspirație.

Cu ce gânduri ai plecat din Moldova atunci și ce visai că vei ajunge?

După terminarea liceului, în 2002, am decis să îmi continui studiile la București, la U.N.A.T.C., Facultatea de Film și TV, secția Imagine. Deși planul inițial era să mă înscriu la Facultatea de Foto/Video din Cluj. Eram foarte pasionată de artele vizuale, în special de fotografie. De mică mi s-a insuflat spiritul românesc și ai mei mereu m-au susținut în alegerea mea de a mă muta în România. Mă vedeam designer vestimentar la început… însă am decis să mă las dusă de val. Visam la mai mai multe oportunități și la un viitor mai bun.

Acum, la distanță de ani, care este realizarea din carieră ta de care ești cea mai mândră și de ce?

Consider că este foarte important să îți faci meseria cu plăcere, să iubești ceea ce faci. Ei bine, nu mereu am avut joburi care mi-au plăcut, însă momentul în care am luat niște decizii radicale care mi-au schimbat traiectoria profesională în sensul potrivit, a fost o victorie pentru mine! Dar dacă e să menționez un lucru concret de care sunt mândră, acela ar fi colaborarea pe partea de fotografie cu branduri de renume din domeniul fashion, lideri pe piața autohtonă pe nișă lor: Anna Cori, IIANA sau I.D. Sarrieri.

Viața ta s-a schimbat atât de mult acum 3 ani: cum ți se pare acum, privind în urmă?

Poate sună ciudat, dar s-a schimbat la polul opus. O țara nouă, o căsnicie și un copil, toate în 2 ani… poate fi copleșitor! Sunt alte satisfacții, alte probleme, alți oameni, alt stil de viață, dar cel mai important este că suntem o familie și ne bucurăm de fiecare clipă împreună. Bineînțeles că pe vremea când locuiam în România, erau alte circumstanțe, alte conjuncturi, alte activități… Profesional și social ajunsesem într-un punct în care eram foarte mulțumită de ceea ce fac, însă oricât de multe reușite aș fi avut, simțeam nevoia unei așezări, unei stabilități, a unei familii.

Deși ai plecat de atâta vreme, continui să vorbești și să scrii în română! Este lăudabil. Care este explicația?

Sincer, deși cunosc limba engleză destul de bine la nivel conversațional, încă am rețineri în a mă exprima, atât verbal, cât și în scris. Plus că eu vorbesc mult și repede… și consider că cel mai bine ne putem exprima în limbă nativă, cum se spunea „în limba în care gândim și iubim”.

Ce îi vei spune copilului despre Moldova? Îl vei învăța limbă română?

Noi fiind români ambii, în familia noastră se vorbește în primul rând românește. Mason va învața engleză la grădiniță, din mers, ca mulți alți copii de diverse naționalități, care au ajuns aici, în Nouă Zeelandă. Moldova o va cunoaște așa cum este, relativ curând, pentru că într-un an-doi, intenționăm să ajungem cu el în Moldova. De asemenea, părinții mei abia așteaptă să îl cunoască.

Ce le transmiți prin tot ce faci / postezi acum urmăritorilor tăi… care nu-s puțini, iată?

Trăim într-o lume virtuală în care contează foarte mult aparențele. Mi-ar plăcea să revenim mai mult în off-line și să ne trăim viața cu bune și cu rele, fără să ne pese ce zic alții. Încerc să inspir publicului meu încredere în sine, dar și simțul realității. În legătură cu asta, chiar intenționez să dezvolt o serie de materiale în care să vorbesc deschis despre multe subiecte tabu, într-un ton motivațional și educativ. Vreau să mă conectez și să dialoghez cu oamenii care mă urmăresc și dacă pot, să îi ajut în anumite probleme, indiferent despre ce e vorba.

Cum reușești, mamă fiind, să nu uiți și de tine, de plăcerile tale?

Foarte greu! Fiind o fire practică, le iau în ordinea priorităților și astfel reușesc să fac destul de multe. E clar, toate aceste plăceri au trecut pe planul… 16 de când a venit bebe. Însă eu sunt adepta echilibrului și încerc cât pot să nu renunț la micile mele plăceri, indiferent care sunt acelea.

Cum reușești să ții ritmul cu lumea modei și a fotografiei, cu pasiunile tale?

Momentan sunt ambele pe hold, însă îmi place să fiu la curent cu toate, din acest punct de vedere. Pe de altă parte, maternitatea mi-a oferit ocazia de a încetini ritmul și de a medita vizavi de ce vreau să exprim în continuare. Desigur că mi-ar plăcea să fiu mai activă și mai implicată, însă adevărul este că un copil te solicita destul de mult. Așadar, profit de orice clipă liberă pentru a mă conecta cu lumea și pasiunile mele.

Ce vei aduce în continuare comunității tale din Instagram și Youtube?

Mai nou mă prinde foarte mult platforma Youtube, unde mă simt mai în largul meu, pentru că pot să mă exprim așa cum sunt, iar publicul mă poate cunoaște mai bine, dincolo de o fotografie editată. Recunosc că încă sunt în stadiul de teste și căutări, însă vreau cumva să îmbin subiecte practice, informative cu discuții motivaționale și ușor educative. Încerc să țin cont și de cerințele publicului și de anumite subiecte populare, bineînțeles.

Tradițional, ultima întrebare a mea e legată de planurile de viitor?

Prioritatea nr 1 este să revin pe plan profesional cât de repede posibil. De fel sunt o fire activă, ambițioasă și perfecționistă. Mereu caut să învăț cât mai multe, să țin pasul cu noutățile din domeniul în care activez. Uneori și o pauză ca aceasta este binevenită, astfel ai șansa să te reinventezi profesional, să vezi pe unde ai de lucrat și ce vrei să faci în continuare. Idei am multe, Doamne, dă-mi timp și putere!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: