Cartea de față este pură ficțiune cu întâmplări și dialoguri inventate, creată de arhicunoscutul autor de manuale și cărți de psihologie, Irvin D. Yalom. Volumul are două personaje principale care au existat cu adevărat, dar care nu s-au întâlnit niciodată în realitate.

Primul este Friedrich Nietzsche, filozof ilustru, care a marcat Europa modernă. Lucrarea sa cea mai cunoscută este Așa grăit-a Zarathustra, apărută în 1885.

Al doilea este medicul vienez Josef Breuer, cunoscut pentru așa-numita cura prin convorbire practicată cu pacienta Bertha Pappenheim (care a fost cunoscută sub pseudonimul Anna O).

Un rol de vază îl are în povestire și fascinanta Lou Andreas-Salomé, muza lui Nietzsche, care în realitate a fost scritoare, filosoafă și psihanalistă.

Acțiunea imaginată în carte are loc în 1882, atunci când doctorul Breuer avea 40 de ani. Acesta avea cinci copii și lucra ca medic la cabinetul său particular. Într-o bună zi, Breuer primește o scrisoare prin care este invitat să se întâlnească cu o rusoaică de 21 de ani, Lou Salome, care îl roagă să îl trateze pe amicul ei, Friedrich Nietzsche, de disperare.

Cartea se concentrează, ulterior, în principal pe dialogul dintre Nietzsche și dr. Breuer, ca urmare a acceptării acestuia din urmă de a-i trata disperarea primului, dar fără ca primul să știe! Practic, aceasta este o soluție de compromis la care a ajuns dr. Breuer: de a-i propune lui Nietzsche să îl învețe pe el cum să îl vindece de disperare.

E interesant de urmărit cum pe parcursul întâlnirilor lor, rolurile se inversează, ceea ce duce la niște replici foarte inteligente și interesante, din punct de vedere psihoterapeutic, dar și filosofic. Discuțiile sunt multiple și captivante: despre vise, hipnoză, integrarea inconștientului, isterie etc.

Citate frumoase din roman:

Cura prin filosofie constă în a învăța să îți asculți propria voce interioară.

Gândurile sunt umbrele sentimentelor noastre.

Dușmanii adevărului nu sunt minciunile, ci convingerile.

Cineva nu își alege propriu-zis boala; dar își alege stresul – și stresul este acela care își alege boala.

Recompensa finală a celui mort este că nu va muri.

Când spui că vrei ceva care să funcționeze, vrei să spui că vrei ceva care să influențeze emoțiile.

Visez la o dragoste în care doi oameni să împărtășească pasiunea de a căuta împreună un adevăr mai înalt. Poate că n-ar trebui să o numesc dragoste. Poate că adevăratul ei nume este prietenie.

Cel mai bun profesor e acela care învață de la elevul său. 

Bestsellerul Plânsul lui Nietzsche a fost ecranizat în anul 2007 în regia lui Pinchas Perry, cu Armand Assante și Ben Cross în rolurile principale.

Distribuie articolul: