Turnul Eiffel din Franța, cașcavalul italian, baletul rus, gheișele și samuraii japonezi – la auzul acestor cuvinte, simți imediat dorința de a vizita țara respectivă. Cu toate că tot ceea ce ține de Republica Moldova pare a fi arhicunoscut și considerăm că ne cunoaștem țara prea bine, haide să vedem exact obiectele care fac parte din patrimoniul cultural al Moldovei.

  • Ia națională și portul popular. Departe de a fi simple elemente de îmbrăcăminte, ia și costumul popular moldovenesc sunt de-a dreptul niște opere de artă. O ie cusută și brodată manual se lucrează chiar mai mult de un an de zile, iar ca să ai o catrință, bundiță, pieptar sau chimir adevărat, trebuie să muncești mult și iscusit. Astăzi, meșterii populari nu lasă tradiția să se stingă, dar se observă că tot mai multe fete și femei readuc broderia și lucrul de mână la loc de cinste, cum era cândva. Iar în școli nu doar fetele, dar și băieții învață lucrul manual.
  • Covorul moldovenesc. Fiecare zonă a țării și-a creat parcă un stil aparte de a țese covoare, iar cunoscătorii vor deosebi imediat un covor țesut la nordul Moldovei de un covor țesut la Orhei. Culori, forme, simbolistică – toate-s mai mult decât o îndeletnicire de gospodari. Atrage atenția ornamentul denumit „Pomul vieții”, prezent practic peste tot. Demult, la șezători, se adunau familiile tinere, oamenii bătrâni, flăcăii și fetele satului pentru a toarce lâna, apoi venea vara și lâna se vopsea, ca iarna viitoare fiece gospodină să-și poată țese o frumusețe de covor, ca să-și împodobească casa mare sau să-și mărite fetele cu zestre bogată.
  • Prosopul moldovenesc. Acest atribut al culturii neamului era nelipsit de la toate evenimentele vieții unui om. Cu prosoape se botezau pruncii, se legau nunii la nunți, se petrecea omul pe ultimul drum. Nemaivorbind că de la hramurile, cumătriile, petrecerile în armată și orice fel de sărbători prosopul național de bumbac, cânepă sau in nu lipsea niciodată.
  • Dansul popular moldovenesc. Hora, sârba, călușarii, bătuta sau moldoveneasca sunt doar câteva din dansurile noastre populare. Copiii deprind mișcările de mici, de când părinții îi iau la prima horă sau nuntă. În acest context, este cu neputință să nu menționăm ansamblul național de dans popular „Joc”, înființat și condus cu dăruire multe decenii de către regretatul Vladimir Curbet.
  • Bucatele tradiționale moldovenești. Zeama, mămăliga cu tocăniță, plăcintele sau copturile cu dulceață de trandafir, sarmalele delicioase, murăturile din beci – în gospodăriile moldovenești oaspeții sunt primiți cu mare drag și omeniți cu cele mai alese bucate. Nu în zadar fiece turist ce a vizitat Moldova va menționa din ce l-a impresionat, în primul rând, bucătăria tradițională.
  • Clăcile și șezătorile. Claca era acel eveniment de reuniune în care oamenii își dădeau o mână de ajutor la construitul casei, la strânsul roadei sau la făcutul vinului. Lucrul se răsplătea cu mese cu bucate delicioase și convingerea că, atunci când ai nevoie, semenii tăi îți vor veni în ajutor. Iar șezătorile, deși ar părea că erau mai mult pentru tineri, foarte des erau frecventate și de perechile căsătorite și chiar de bătrâni, mai ales când se lucra un covor sau se broda. Astfel gospodinele puteau „fura” măiestrie una de la alta.
  • Vinul moldovenesc. Nu există moldovean care să nu aprecieze un pahar de vin rece și aromat. Toamna, în fiece curte se fermentează vinul de casă. Iar Moldova este bogată, fiindcă are multitudine de vinării mici și mari, care cuceresc cele mai rafinate gusturi europene și nu doar.
  • Mărțișorul. Nicăieri în lume, cu excepția României, nu există simbol mai frumos ce să marcheze venirea primăverii. Fetele prind mărțișoare în piept flăcăilor în semn de bucurie că natura reînvie după o iarnă grea. Și, de la mic la mare, toți știu și povestesc „Legenda Mărțișorului”. Primăvara este un nou început, căci nu întâmplător, demult, Anul Nou se sărbătorea la data de 1 martie.
  • Cernoziomul. Acest tip de sol, care se consideră cel mai fertil sol din lume, se găsește pe teritoriul Moldovei în zona de nord a țării, mai cu seamă în Stepa Bălțului. În total, avem 212 ha de cernoziom pe teritoriul țării. Iar din anul 2012, cernoziomul moldovenesc face parte din patrimoniul UNESCO.

Acestea sunt doar câteva din obiectele de patrimoniu cultural și național al țării. Te îndemnăm să înveți mai multe despre ceea ce ne reprezintă ca popor și să transmiți dragostea de tot ce este al nostru și generațiilor tinere.

Autoare: Ana Chiriac

Distribuie articolul: